Vorba rârâită, cântecele din localuri, viaţa boemă şi rafinamentul doamnelor de la Şosea au făcut din Bucureştiul anilor 1900 copia capitalei Franţei

De la bulevard puteai cumpăra „delicatese comestibile", doamnele alunecau pe bulevard în mătăsuri aduse din străinătăţuri şi se auzea mai des „Bonjour, cherie" decât „Bună ziua". Era Bucureştiul începutului de secol în care începeau să se adune tot mai multe naţii, să se etaleze maniere şi să circule tot felul de mărfuri din afară. Mai mult decât clădirile cu arhitectură deosebită, Bucureştiul a devenit „Micul Paris" datorită atmosferei.

E adevărat că Dâmboviţa nu e Sena, iar Arcului de Triumf nu i se întinde niciun Champs Ellysée la picioare, ca un covor roşu, dar ştim cu toţii că la un moment dat, în istorie, Bucureştiul cu un trafic cumplit şi clădiri ridicate după imaginaţia nebună a fiecăruia a fost „Micul Paris".

Este vorba de a doua parte a secolului al XIX-lea, când Capitala începuse să se umple cu tot felul de naţii. Albanezi, austro-ungari, „mozaici", greci, italieni, elveţieni se pripăşiseră prin casele bucureştene şi construiau afaceri sau îşi găsiseră de muncă.

Click pe fotogalerie pentru a vedea mai multe imagini cu cartierul Uranus!

Nici balcanic, nici oriental

„Având aportul unor variate demografii venite din Europa urbană, Bucureştiul se schimbă în cele mai detaliate repere urbanistice, iar vestimentaţia, gesturile, accesoriile cotidiene ajung să fie aidoma celor de la Paris. Limba franceză era vorbită frecvent pe stradă şi pe anumite paliere sociale; includem aici şi o mare parte din middle class", explică istoricul Adrian Majuru în volumul „Bucureştii vechi şi noi".

Adevăratul „Mic Paris" se impune însă la începutului anilor 1900. „Pentru majoritatea negustorilor şi liber-profesioniştilor balcanici, adevăratul Paris era