Din ultima bancă a Parlamentului European, acolo unde a fost împins cu repulsie de toţi colegii lui care au votat în huiduieli ridicarea imunităţii sale, după afacerea din primăvară, „mită contra amendamente“, Adrian Severin nu-şi găseşte liniştea şi face planuri. Nu planuri de a părăsi, în fine, locul, Parlamentul European, adică, pe care l-a infestat cu lăcomia şi nesăbuinţa lui, aşa cum au făcut-o aproape instantaneu ceilalţi doi protagonişti ai anchetei de la Sunday Times.

El face planuri cum să revină „în forţă“ şi să le-o dea peste nas europenilor, care, în naivitatea lor de inşi pentru care onoarea există şi operează drastic, mai ceva ca legea, nu au avut proceduri să-l excludă. Şi, dacă proceduri nu sunt, atunci nici el, Adrian Severin, nu are de ce să se simtă vinovat. De asta el a făcut planul de a le „demonstra“ acestor gură-cască, începând cu amicii lui socialişti, Schultz şi Swoboda, care s-au descotorosit grabnic de el, că s-au lăsat păcăliţi, induşi în eroare de „forţe oculte“ care îi voiau răul lui şi, pe cale de consecinţă, României.

Aşadar, din ultima bancă a PE, acolo unde e locul ciudaţilor, cum ar fi Gigi Becali, de pildă, Adrian Severin ticluieşte planuri, întocmeşte strategii devastatoare de „reabilitare“, dar, desigur, numai după ce se va fi asigurat că şi în luna curentă şi-a încasat salariul generos de europarlamentar. În această săptămână, el va ţine la Bucureşti – de ce oare nu la Bruxelles? – o conferinţă: Istoria şi mitologia excepţionalismului corupţiei româneşti. Nici mai mult, nici mai puţin. Locul: sediul Fundaţiei „Nicolae Titulescu“. De ce nu şi-o fi ales Severin să conferenţieze despre „excepţionalismul corupţiei“ chiar în incinta Parlamentului European? Sau a Universităţii din Bucureşti, acolo unde se vorbeşte că d-na Zoe Petre l-ar fi ajutat să obţină un post. Ceea ce eu nu cred. Să trecem.

Gazda evenimen