În loc să avertizeze publicul că povestea cu suspendarea preşedintelui este o manipulare standard, probabil pentru a acoperi cu zgomote conflicte interne de partid, vajnica noastră presă a dat în foc.

Deşi ar mai fi vreme până la alegeri, mesajele de tip preelectoral zburdă deja în întreaga presă românească: strigăte de luptă, oftaturi, chiote triumfaliste, fluierături ş.a. Recuzita prăfuită a fost scoasă de la naftalină, fiindcă, până una-alta, după zarva care se aude, politicienii noştri nu au de gând să se bată cavalereşte, ci tot în registru caragialesc, cu discursuri sforăitoare, cu vitriolu’, cu scrisorica pierdută. Acum mai mult ca oricând, ar avea nevoie oamenii de mass-media să afle, să primească informaţie suficientă, neconfuză, selectă, pentru a se proteja de manipulare.

Giovanni Sartori, într-o carte controversată la vremea ei, Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune şi post-gândirea, reproşa „videopoliticii“ că supune electoratul acaparat de televiziune la „malnutriţie informativă“, debilizându-l şi deposedându-l de puterea simbolică pe care i-o dau alegerile. Dacă peste 80% dintre români se uită zilnic la televizor, cu precădere la actualităţi, aşa cum arăta în octombrie un studiu IRES efectuat pe un eşantion de 1.243 de persoane de peste 18 ani, atunci se poate miza pe un „videoelectorat“. Ameţit de zgomote, cetăţeanul tot mai turmentat face astfel alegeri proaste şi îmbrăţişează cauze false.

O presă profesionistă, diversă, fără mercenari şi vaccinată împotriva manipulării ar putea servi ca antidot. Însă... De câteva zile se toacă pe toate canalele subiectul „suspendarea preşedintelui“, servită de liderii USL. Presa a înghiţit pe nemestecate tema. TVR Info a schimbat subiectul dezbaterii în emisiunea moderată de Alina Stancu, Turcescu l-a pus imediat „sub semnul întrebării“, B1 TV s-a repezit şi el, iar Realitatea TV-Elan/Vâ