Danielle Mitterrand, văduva fostului preşedinte socialist francez, François Mitterrand, a murit noatea trecută la Paris, unde era spitalizată din cauza unei insuficienţe respiratorii. În vârstă de 87 de ani, Danielle Mitterrand a preferat dintotdeauna rolul de militantă a drepturilor omului, decât cel de primă doamnă a Franţei.
În 1981, când soţul ei este ales preşedinte al Republicii, Danielle Mitterrand refuză să se supună protocolului şi vrea să rupă cu obiceiurile convenţionale ale predecesoarei sale. Mai mult decât atât, va profita de tribuna de la Palatul Elysée pentru a se consacra apărării drepturilor omului.
Adeptă a simplicităţii, laică şi republicană înverşunată, aparent discretă, prima doamnă a Franţei se va dovedi a fi o adevărată militantă, adesea mult mai de stânga decât François Mitterrand. Cauzele pe care le-a apărat de-a lungul vieţii sunt multiple: intrată la 17 ani în Rezistenţa franceză împotriva ocupaţiei naziste, Danielle Mitterand îi va sprijini apoi pe kurzii din Irak, va milita în favoarea poporului tibetan şi va denunţa sclavia.
Totodată, cauze mai discutabile i-au fost reproşate, cum ar fi sprijinul în favoarea sub-comandantului Marcos din Mexic şi mai ales prietenia pe care a legat-o cu liderul cubanez Fidel Castro.
Chiar dacă diplomaţia franceză s-a arătat uneori jenată de aceste luări de poziţie, François Mitterrand îşi va sprijini soţia până la capăt, chiar şi când va crea fundaţia "France-Libertés", în plină coabitare cu conservatorii în 1986.
La moartea lui François Mitterrand, zece ani mai târziu, în 1996, francezii descoperă că defunctul preşedinte avea o a doua familie, în fapt o amantă şi o fată din flori, de aproape 22 de ani. Recunoscând că era încă de la început la curent cu viaţa dublă a soţului ei, Danielle Mitterrand va afirma ulterior că "nu regretă nimic". Vasile Damian, despre decesul
