- Editorial - nr. 895 / 22 Noiembrie, 2011 "De ce nu puneti si pe ras impozit/ Si birul progresiv pe saracie?/ De ce nu puneti taxe pe-ntuneric?/ Impozitati si vantul ce adie!”; "Noi suntem tara lui Impozit Voda,/ La noi, tot perceptorii sunt la moda,/ Ne zbatem in impozite si-n lanturi,/ Sub grele ministere de finanturi”. Recitesti versurile din poeziile "Impozite, biruri si taxe” si "Tara lui Impozit Voda” din cartile "Inca viu” si "Deromanizarea Romaniei”, ale lui Adrian Paunescu, de o uluitoare actualitate prin cenusiul acestei realitati romanesti cu guvernanti in stare sa dea legi si ordonante de urgenta pana si pentru "confiscarea sangelui din vine”. "Taxati iubirea, somnul, nostalgia,/ Penumbra, deznadejdea si oftatul,/ Si unghiile care cresc intruna,/ Distrugeti tot, de-a lungul si de-a latul”; "Noi suntem tara lui Impozit Mare,/ Aici se pune taxa, cand se moare”. Romanul, apasat pana la umilinta si ingenunchere, cocarjat de atatea poveri, nici nu mai stie precis cate impozite, taxe si biruri il strivesc. Unii sustin ca ar fi, cu totul, vreo 250, mai-marii zilei, dorind sa priveasca viata prin sticla roz, edulcorand realitatea, zic ei ca n-ar fi decat vreo 100! Chestiune de interpretare ca, oricum, nu le numara contribuabilul cu painea cea de toate zilele tot mai scumpa si mai putina pe masa de la o vreme imputinata si saraca. "Nu-i logic sa nu puneti biruri,/ Pe nou-nascuti, ce nu stiu cum ii cheama,/ Lucrati neiertator si echitabil,/ Impozitati si laptele de mama.// Dar ce fiscalitate este aia/ Din care nu se fura-ntreaga paine/ Acestui neam ce si-a luat maidanul/ De-a nu trai in lesa ca un caine.” Romanii au trait acel moment, rusinos, dovada a incapacitatii conducatorilor de a guverna tara, cu urmarile demolatoare, de la un an la altul, acel moment al taierii salariilor cu 25%, al pensiilor ciuntite, impozitate si ele. Cica, spre binele tarii, clamau a