Dacă actualele spasme ale crizei s-ar mişca pe o traiectorie circulară, am putea constata cum cercul se închide aproape perfect: ne întoarcem la situaţia din toamna lui 2008, când banii au îngheţat.

Istoria se repetă. Investitorii asiatici vând de zor obligaţiunile emise de guvernele europene. Bank of Singapore, o divizie de investiţii a OCBC (Oversea-Chinese Bank Corporation), şi-a avertizat clienţii că investiţiile în datoriile europene sunt riscante şi ar fi bine să se pregătească pentru o îngheţare a fluxului de valute. Europa pare să fi pierdut încrederea investitorilor asiatici şi, astfel, se îngustează mult capacitatea statelor cu probleme de a mai găsi cumpărători în piaţă pentru emisiunile lor de obligaţiuni. În fond, aceste emisiuni de obligaţiuni nu sunt altceva decât o formulă prin care se împrumută trezoreriile diverselor state pentru a finanţa datoriile ajunse la scadenţă şi deficitele curente. Vestea, răspândită ca fulgerul prin presa lumii, explică şi de ce Banca Centrală Europeană (BCE) a fost extrem de activă în piaţă săptămâna trecută, cumpărând masiv obligaţiuni ale statelor europene. Cum se ştie că BCE nu poate interveni direct în piaţă, cot la cot cu investitorii, pentru a cumpăra titluri sau obligaţiuni de stat, era clar că cineva vindea masiv.

Misterul s-a devoalat, însă impasul creat a reaşezat în prim-plan problema modului în care funcţionează banca centrală a zonei euro. Adică imperfect, fără a avea la dispoziţie mecanismele şi muniţiile unei bănci centrale în sensul clasic. Federal Reserves, de pildă, acest sistem federal de bănci centrale americane, poate funcţiona ca împumutător de ultimă instanţă pentru băncile din sistem. BCE nu poate asta. Tot Federal Reserves stă călare pe tiparniţa de bani şi, dacă face rost de cerneală, poate declanşa rotativele cu dolari verzi. Ceea ce a şi făcut deja, prin celebrele QE (quantita