Cum „dărâmarea idolilor“, recomandată cu efuziune de Vasile Dâncu, este un demers demn de adevăraţii oameni politici, care n-au nevoie să le ţină cineva scara ca să ajungă la soclul pe care stau cocoţaţi indestructibilii Iliescu şi Năstase, Victor Ponta preferă să alerge prin curtea din Kiseleff un biet şoricel ca Mircea Geoană şi să se dueleze în vorbe şi suspendări cu dictatorul şi etern încălcătorul de Constituţie, Traian Băsescu.

Tot Dâncu, „trădătorul şi mercenarul“,„troţkistul“ care lansează „manevre veninoase“, la beregata căruia au sărit idolii, pişcaţi în zonele sensibile, susţine că suspendarea nu-şi are rostul din motive lesne de înţeles la nivel de artimetică de clasa a II-a: nu există majoritate. Nu că Dâncu ar fi vreun Roubini sau mama Omida, dar avansa următorul scenariu: eşecul suspendării va duce la revigorarea Coaliţiei. Altfel spus, trădătorii nemulţumiţi de DNA lăsat să zburde liber prin ograda corupţiei PDL şi UDMR sau de împuţinarea locurilor pe viitoarele liste parlamentare, dispuşi să voteze pentru „scurtarea cu un an a suferinţelor populaţiei“ (cum au spus în duet Ponta şi Antonescu), se vor iubi ca fraţii.

E simplu: din secunda doi fără Băsescu, PDL poate să-şi ia adio şi de la guvernare, şi de la alegeri. Puţini vor da vrabia din mână pe cioara de pe gardul USL. Relaţiile şubrede dintre PDL şi Băsescu vor reintra astfel în luna de miere. Când diva suspendării va ajunge în parlament la braţul trioului Ponta-Antonescu-Felix, va fi întâmpinată cu gesturi obscene, huiduieli şi bile băgate ostentativ la vedere în urne, iar ea, fiinţă sensibilă, va da ortul popii cu un ultim suspin pe buze. Dacă Geoană sau funcţia de preşedinte de Senat pot fi aruncaţi la coş ca nişte ciorapi găuriţi, cu preşedintele ţării e ceva mai complicat.

Dar important nu este deznodământul, ci motivaţia. Ţopăiala războinică a lui Victor Ponta în înc