Excluderea lui Mircea Geoana din PSD e un eveniment in premiera in politica romaneasca. Ca nu a trezit cine stie ce interes - e de inteles, politicul nu mai are nicio miza pana la alegerile de la anul.
In sine, evenimentul isi pastreaza insa importanta. Nu auzi de multe ori ca un presedinte de partid, candidat la prezidentiale cu sanse reale, ba chiar castigator pentru o noapte al algerilor, ajunge sa fie executat de propriul partid pentru acte de tradare, nesupunere si indisciplina.
Paradoxal, din moment ce Geoana e unul dintre cei mai ascultatori si civilizati politicieni, daca il putem totusi numi politician. Lui Mircea Geoana ii lipseste tocmai simtul destinului politic. El este construit pentru a fi supus, integrat si incadrat unei scheme, idei, program sau personalitati majore, care sa-i coordoneze activitatea si viitorul. Daca Mircea Geoana nu ar fi fost un inadaptat total la politica, nu ar fi pierdut alegerile in fata lui Traian Basescu, iar daca ar fi avut cat de cat simtul unui lider, Ponta nu i-ar fi putut lua partidul asa cum i l-a suflat pe nesimtite din maini.
Mircea Geoana si-a fortat excluderea din PSD, voios si nerabdator parca sa afle ce urmeaza sa descopere dupa. Ca si cum ar fi avut ceva deja aranjat, fostul presedinte PSD isi va infiinta, cel mai probabil, propriul partid. Altfel, Geoana a fost inca o data umilit de toti fostii parteneri, colegi sau tovarasi de viata - mai toti "tradatorii" uneperisti au strambat din nas cand au fost intrebati daca sunt bucurosi sa il primeasca in partid.
Reusesti sa intelegi de ce a insistat Geoana sa fie alungat din PSD, daca citesti declaratiile si atacurile lansate imediat dupa ce a pasit din sala "de executie". L-a condamnat pe Iliescu, l-a infierat pe ucenicul Ponta si a vorbit despre ce a ajuns PSD-ul astazi ca si cum ar fi fost un pedelist invechit. Si mai
