Spontan, referinţa autobiografică pe care o aduc cu ele imaginile manifestaţiilor de pe Wall Street sau din preajma Bursei londoneze este Piaţa Universităţii. Dacă însă scrutez mai atent ecranul televizorului, mă părăseşte destul de repede această recurentă tentaţie de a regăsi neapărat un numitor comun între experienţe atît de diferite, şi în esenţa, şi în aparenţa lor.

„Primăvara arabă“? În viziunea mea, miza manifestaţiilor din Tunisia, Egipt sau, mai recent, din Siria ori Libia are cu totul alt dramatism. Orice s-ar spune, nu e acelaşi lucru să manifestezi păzit de poliţia călare şi să manifestezi cu poliţia trăgînd în tine cu muniţie de război. Sînt, desigur, viteji tinerii newyorkezi care îl înfruntă pe primarul Bloomberg, dar cei care l-au înfruntat pe Gaddafi parcă aveau ceva în plus, şi ca ethos, şi ca obiectiv democratic.

DE ACELASI AUTOR Infracţiuni reziduale Statul pe stil nou Cine ne (va) scrie istoria? Prăbuşindu-se dintr-o dată asupra Atenei... - prima pandemie descrisă de istoriePe pagina de Facebook a mişcării pentru o revoluţie globală, Global Revolution, stau alături scheme de restructurare a sistemului social planetar, ştiri despre ciocnirile dintre armată şi manifestanţi în Egipt, reclame pentru panoplia perfectului spion – „Procuraţi-vă accesul la echipamente de detectare a securităţii pe care doar CIA şi FBI le posedă!“, „Reluaţi controlul!“, „5% reducere“, „Un detector de microfoane gratuit oricărui OWS (Ocupaţi Wall Street) cu fiecare comandă!“, portrete ale lui Thomas Jefferson, afişe egalitare... Ca în versul lui Lautréamont, pe care îl amintea adesea regretatul meu prieten Pierre Vidal-Naquet, splendoarea întîlnirii întîmplătoare, pe o masă de disecţie, dintre o maşină de cusut şi o umbrelă ne aduce aminte inevitabil de febrila, exploziva dezordine a lui Mai ’68. Valul de manifestaţii la care asistăm e la fel de eclectic,