Stie toata lumea ca astazi, in actualele conditii parlamentare si legislative, suspendarea lui Traian Basescu este imposibila. O stie foarte bine fiecare membru al USL, dupa cum au si recunoscut.

Pentru ca o stiu atat de bine, liderii celor doua partide spun ca exerseaza doar un joc de imagine. Ultima scornire a ideologilor USL afirma ca au declansat actiunea de suspendare pentru a afla mai exact cum stau in Parlament si, mai ales, cine se raliaza (ori ba) regimului autoritar al presedintelui.

Din cealalta perspectiva, toata lumea stie (sau admite la limita) ca presedintele a ajuns sa joace atat de periculos la limita constitutionalitatii, se implica atat de adanc in procesele presupus democratice si imxtioneaza atat de brutal in teoretica independenta a puterilor statului, incat este iarasi superfluu ca eu sa reiau pe degete motivele pentru care Traian Basescu ar putea ajunge in situatia de a fi suspendat.

Nu in aceeasi situatie se afla si initiatorii actiunii de suspendare, care trebuie sa precizeze foarte clar (si in detaliu) motivele exacte si articolele care vor convinge si Curtea Constitutionala sa isi dea avizul pentru suspendarea presedintelui. Aviz care, apropo!, nu mai este unul consultativ pentru Parlament, asa cum era in 2007. Sa presupunem insa ca USL si comisia formata reusesc sa faca pasul si CCR il trimite pe presedinte in fata judecatii parlamentarilor.

Sa ne imaginam, de dragul democratiei, ca in Parlament, printr-un miracol al instabilitatii caracteristice romanului, ne trezim intr-o buna zi ca s-a votat suspendarea si presedintele este trimis cu forta la popor. Sunt convins atunci ca valul bucuriei tampe va intuneca iarasi judecata majoritatii politcienilor care nu privesc decat la ziua de maine si il vor decreta deja demis pe Traian Basescu.

L-am auzit pe senatorul Dan Sova, acest tanar