- argument -

Prin ceea ce a adus în lume, anul care se încheie pare că se înscrie într-o serie mai specială: 1848, 1968 sau 1989. A început cu revoluţiile din lumea arabă care, încă departe de a se fi încheiat, au avansat într-un mod greu de anticipat şi de multe ori cu rezultate pozitive. S-a născut apoi mişcarea indignaţilor din Spania, cu extinderi în foarte multe ţări, prin alte locuri căpătînd numele de occupy. Nu de puţine ori, manifestanţii, nemulţumiţi de felul în care funcţionează sistemele financiar-bancare (în opinia lor principale vinovate de criza economică mondială şi injusteţea socială), s-au declarat inspiraţi de protestele din lumea arabă şi solidari cu acei demonstranţi.

DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilorDiferenţa e însă cît se poate de importantă: unii înfruntau regimuri dictatoriale, gloanţe, tancuri şi chiar bombardamente aeriene, în vreme ce alţii protestau împotriva defectelor unor sisteme libere şi democratice, riscînd cel mult să încaseze bastoane şi gloanţe de cauciuc sau gaze lacrimogene. Totuşi, şi la manifestaţiile din marile oraşe occidentale au existat victime. Numărul lor a fost însă incomparabil cu cel al morţilor din lumea arabă. Dacă motivele şi scopurile revoluţionarilor arabi au fost destul de clare, cele ale manifestanţilor occidentali au fost mai tulburi. Iar în Anglia cea civilizată, pe lîngă mişcarea occupy, nu sînt de uitat nici acele ciudate manifestări în care albi şi negri, bogaţi şi săraci deopotrivă s-au pus pe jafuri şi incendieri. În la fel de civilizata şi mai liniştita Norvegie, a existat episodul în care un fanatic a ucis 77 de oameni, majoritatea tineri. Toate acestea par să arate o schimbare la nivel global a mecanismelor care produc conflicte şi violenţe. Pare că s-a ieşit din logica generală formată după atentatele Al-Qaeda de acum zece an