- Istoric - nr. 896 / 23 Noiembrie, 2011 Aroganta care... sinucide Aroganta sau sfidare? Cumplite suferinte! Cam asa e regula: mai intai, ungurii. Apoi, restul nemaghiarizat... O formulare blanda, in fata unor realitati ce vin din stravechi concepte ale "suprematiei rasei ungare”. Generatii dupa generatii sunt educate in ura fata de tot ce e nemaghiar. N-au uitat ca in istorie au fost pusi si la zid, vorbindu-se inca si azi despre fuga de turci, fuga de tatari! De romani, n-au fugit niciodata. Nici de "németfutás”. Si nu oamenii de rand o fac. E opera "educatilor”, care, pentru a-si atinge scopul, mutileaza istoria si inventeaza cele mai perfide tehnici de denigrare. In 1842, intr-un discurs la Academia Ungara, contele Széchenyi declara: "In elanul sau orb, maghiarimea a ajuns pe acele cai ratacite, unde era obligata sa caute ajutor in afara ei insesi (...). Suntem atat de putini la numar, incat este pur si simplu imposibil sa nu fim contopiti in numarul enorm de slavi si de germani. De aceea, inainte de toate, trebuie sa raspandim limba si nationalitatea noastra. Ceea ce este cat se poate de corect, dar succesul depinde de «cum», caci nu orice drum duce la realizarea scopului”. Din 1790, singurul scop serios spre care nazuiau conducatorii unguri a fost maghiarizarea popoarelor nemaghiare, care, pe atunci, reprezentau o majoritate zdrobitoare: 71 la suta din populatia tarii! Este etapa in care Ungaria a devenit un cazan in care a inceput topirea popoarelor nemaghiare, si statisticile confirma scaderea nemaghiarilor: 55,6% (1869), 51,5% (1890), 48,6% (1900). In 1947, abia daca mai erau 10 procente, iar azi, cel mult 1-2! Ramane interesant Raportul de pe timpul imparatesei Maria Terezia (17401780), care specifica faptul ca "In Transilvania, populatia este aproape in intregime romaneasca”, iar nobilul ungur Rettegi Gyõrgy, afirma in 1761 ca in Transilvania sunt aprox