Criza din Zona Euro pare să fi intrat miercuri într-o nouă fază, pe fondul unui episod inedit: Germaniei i-a fost greu să plaseze pe piaţa financiară o nouă serie de obligaţiuni pe zece ani. Care sunt însă semnificaţiile acestui semi-eşec pe fondul unei controverse între Berlin şi Paris pe marginea rolului pe care ar trebui să şi-l asume Banca Centrală Europeană în vederea ieşirii din criză? La Berlin, episodul de miercuri a provocat o vie nelinişte. Obligaţiunile germane se vând de obicei ca pâinea caldă, întrucât pieţele financiare consideră Germania drept un model de gestiune. Şi totuşi, s-ar părea că lucrurile nu sunt chiar aşa de simple...

Matei Vişniec:

Germania nu a reuşit miercuri să-şi plaseze pe piaţă decât 60% dintr-o obligaţiune pe zece ani, iar Banca Centrală a Germaniei a fost obligată să intervină cu bani mulţi pentru ca licitaţia să nu se soldeze cu un eşec. Mai precis, Bundesbank a cumpărat 39% din obligaţiunile oferite spre vânzare. Investitorii au achiziţionat doar 3,644 miliarde de euro din valoarea totală de 6 miliarde de euro.

Ca să decriptăm în limbaj mai puţin tehnic acest episod, putem spune că investitorii străini, care au început de mai multă vreme să-şi piardă încrederea în Zona Euro, au devenit prudenţi şi în faţa titlurilor de stat germane. Şi aceasta în ciuda faptului că deficitul german este sub control: anul acesta, el ar trebui să ajungă la 1,3% din Produsul Intern Brut al Germaniei. Cum asiaticii deţin însă în jur de 40% din datoria germană, ei încep să fie prudenţi cu Germania, mai ales China şi Japonia, întrucât au în minte o cifră: datoria de 2000 de miliarde de euro a Germaniei, ceea ce înseamnă peste 80% din PIB.

O şansă pentru Paris să îşi impună opinia: BCE trebuie să se implice mai mult în salvarea Zonei Euro

Poate fi oare acest episod de obligaţiuni fără cumpărători un semnal în direcţia