- Editorial - nr. 896 / 23 Noiembrie, 2011 Ce repede uitam! E trist ca ne amintim atat de rar despre oameni... de neinlocuit, caci, desi se spune ca "cimitirele sunt pline cu oameni de neinlocuit”, asta nu inseamna ca ei nu au existat, nu exista sau ca nu vor mai exista, si ca nu si-au lasat steaua sa lumineze, in urma-le, sufletele noastre. I-am cunoscut la Targu-Mures, ne-am imprietenit, i-am indragit, am plans si am ras impreuna, le-am cantat cantecele care ne inaltau inimile in visul tricolor al unei singure, mari si dodoloate, din nou, atat de dorite, Romanii a Neamului acestuia cu inimile sfasiate de sarma ghimpata. Ion Aldea Teodorovici s-a nascut la 7 aprilie 1954 (de Buna-Vestire/ pe stil vechi), in localitatea Leova din Republica Moldova, si s-a inaltat la ceruri, impreuna cu sotia sa, Doina cea frumoasa ca o printesa, la 30 octombrie 1992, in urma unui cumplit accident petrecut la Cosereni (judetul Ialomita) in Romania. Tatal sau era preot, dar, in perioada de ocupatie sovietica, a trebuit sa se retraga din biserica, sa-si ascunda credinta in Dumnezeu care, precum zicea Ion intr-un interviu, ii da omului putere sa supravietuiasca si sa devina, pur si simplu, artist, ca sa nu fie persecutat de nimeni. Cativa ani, parintele sau a fost solist in Capela corala "Doina”, apoi, casatorindu-se cu Maria Aldea, medic, s-a intors in Leova, ca profesor de muzica si conducand corul Scolii moldovenesti nr. 2 din localitate. De la el Ion a mostenit dragostea fata de muzica sacra si la indemnul acestuia, la varsta de cinci ani, a inceput sa studieze vioara si pianul. Fratele sau, Petre Teodorovici, devenit si el compozitor, a crescut mai mult in casa bunicilor, iar Ion a fost mai mult "baiatul tatei”. Dar, ca si fiul sau Cristi, la numai zece ani, Ion a ramas fara tata. Mama sa il aduce la Chisinau, la Scoala de Muzica "Eugeniu Coca” (astazi Liceul de Muzica "Ciprian P