În articolul de data trecută am adus în atenţia cititorilor modalităţile prin care critica poate să devină constructivă, adică să deţină un rol corectiv pentru comportamentul viitor. Trebuie însă precizat că pentru a spori efectul constructiv al criticii aceasta trebuie folosită concomitent cu lauda, aceasta presupunând evidenţierea reuşitelor.

Motivul pentru care critica trebuie combinată cu lauda este legat de faptul că cele mai multe sarcini au un grad mare de complexitate şi sunt puţine momentele în care totul a fost dezastros pentru a fi criticat, ci în general există şi puncte forte care pot fi evidenţiate utilizându-se lauda. Folosirea laudei concomitent cu critica poate duce la eliminarea agresivităţii celui criticat şi duce la o mai mare deschidere pentru acceptarea criticii, dar şi la o mai mare deschidere pentru realizarea unor schimbări pentru a preveni pe viitor repetarea greşelilor.

Lauda este un veritabil stimulent, o modalitate prin care creştem probabilitatea ca cel care a primit o laudă pentru un anumit comportament să-l producă şi pe viitor. Însă la fel ca şi în cazul criticii, lauda devine constructivă doar în anumite condiţii. Abaterea majoră de la aceste condiţii poate avea un efect invers şi anume reticienţă în primirea laudei, neîncredere în onestitatea celui care adresează o laudă, etc.

Una dintre principalele condiţii ale laudei constructive este acea că aceasta trebuie să fie specifică, adică se se precizeze persoanei lăudate clar, care este comportamentul performant, care este lăudat. Elogiile globale sunt evitate. Lauda trebuie să vină după ce s-a produs un comportament performant sau dorit şi nu după mult timp de la producerea lui.

O altă regulă ţine de importanţa comportamentului lăudat, se laudă doar comportamentele care au niveluri de performanţă ridicate, care sunt speciale, care ies în evidenţă, care reprezi