Tîrgul de carte începe. De aceea înmulțesc puțin premierele de cărți interesante. Mai ales că de data asta este vorba despre Eugenides, omul care a scris unul dintre cele mai mari romane ale ultimelor decenii, Middlesex. De data asta e vorba despre un fragment din noul său roman, Intriga matrimonială. Apare la noi la o lună după lansarea americană. Iată fragmentul:

Necazurile în dragoste ale lui Madeleine începuseră tocmai cînd teoreticienii francezi pe care îi citea deconstruiau însăşi noţiunea de iubire. „Semiotica 211” era un seminar de nivel avansat, predat de un profesor rebel de la catedra de Engleză. Michael Zipperstein venise la Brown în urmă cu treizeci şi doi de ani ca adept al curentului Noua Critică. Inculcase în trei generaţii de studenţi deprinderile lecturii fidele şi ale interpretării non-biografice pînă să pornească pe „drumul Damascului”, adică să-şi ia în 1975 un an sabatic care l-a dus la Paris, unde l-a întîlnit pe Roland Barthes la o cină şi s-a lăsat convertit la noua religie în timp ce degusta o casuletă. Acum Zipperstein preda două cursuri în nou-creatul Program de Studii Semiotice: „Introducere în teoria semiotică” în semestrul întîi şi „Semiotica 211” în semestrul al doilea. Cu o chelie igienică, o barbă albă, marinărească, şi fără mustaţă, Zipperstein se îmbrăca de preferinţă cu pulovere franţuzeşti de lînă şi pantaloni de catifea. Îngropa studenţii în listele de bibliografie pe care le dădea: pe lîngă marii semioticieni – Derrida, Eco, Barthes –, studenţii de la Semiotică 211 trebuiau să lupte cu o selecţie pestriţă de lecturi suplimentare, o selecţie care includea totul, de la Sarrasine al lui Balzac la numere din revista Semiotext(e) şi fragmente xeroxate din E.M. Cioran, Robert Walser, Claude Levi-Strauss, Peter Handke şi Carl Van Vechten. Ca să fii acceptat la el la seminar, trebuia să te supui unui interviu tête-à-tête cu Z