"Lăsaţi orice prejudecată, voi, ce care intraţi aici. Şi orice morală. Orice ruşine. Şi orice ipocrizie. Numele vostru fie blasfemie." - Aşa ar putea suna avertismentul pe biletele pentru spectacolele The Tiger Lillies. Band-ul de britzi demenţi cîntă cu neruşinare despre crime şi criminali, tîrfe sinucigaşe şi îngeri vicioşi, Satana şi iubiri maladive, asasinarea lui Dumnezeu şi suferinţe înecate în whisky, o dezvăluire grotescă a impulsurilor primare. Cei trei clovni crepusculari manifestă o irezistibilă atracţie faţă de moarte. Simpla enumerare a unor cuvinte din song-urile lor redă sugestiv conţinutul copios al acestei patologii a iadului pe care crinii japonezi (tiger lillies) o varsă pe scenă: repulsie, blasfemie, moarte, sinucidere, prostituate, love for sale, furie, boală, vagin, urină, mormînt, curve, rai, iad, îngeri, Satana, senilitate, God, Jesus, gelozie, criminali, love, lacrimi, război, crime, bestii, gonoree, sînge, oroare, confuzie. Personaje hilare şi perverse populează coşmaruri întunecate, victime candide cad pradă unor agresori sîngeroşi, e o lume purulentă, infectată de depresie şi viciu, amorală şi obscenă, în care suferinţa e o calitate, iar moartea, un ţel, un univers depravat, pervertit, în care inocenţa a putrezit. E lumea damnaţilor, a Londrei lui Jack Spintecătorul, a lui Mackie Şiş (Mack the Knife) sau a lui Woyzeck, cuprinsă ca într-un glob de sticlă într-un cabaret suprarealist cu nuanţe dirty, un stil eminamente brechtian, plin de umor negru. E un univers al trecutului, bîntuit de pornografie şi decadenţă, pe care Martyn Jacques îl cunoaşte bine după ce a trăit cîţiva ani (zice-se că 7, cifra biblică) într-un bordel din Soho.

DE ACELASI AUTOR Această tăcere care ţîşneşte Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc interpretează Conu Leonida Despre tigri şi frică Cînd sufletul se scurge din sticlăVeniţi a treia oară la Bucureşti în f