Nu mai înţeleg nimic: având în faţa ochilor o situaţie de excepţie – valul de reţineri de către DNA a unor membri PDL aflaţi în funcţii importante (primari, şefi de agenţii, directori de deconcentrate) opoziţia nu găseşte altceva de făcut decât să se răfuiască cu propriii membri! Încremeniţi în proiectul funcţiilor viitoare, împărţite frăţeşte (un fifty- fifty) la masa verde, Ponta şi Antonescu ţintesc spre copacul din fundul pădurii în loc să pună topoarele pe parcela din faţa lor.
O ocazie ca cea de la Cluj e greu de crezut că se va mai putea prinde curând. În primul rând pentru că PDL nu se va mai lăsa surprins de evenimente cum s-a întâmplat acum, când procurorii, scăpaţi de sub control, au dat iama în lanul puterii. Cu siguranţă că, având la îndemână instrumentele necesare, Puterea va încerca să evite astfel de confruntări în perioada următoare, temporizând zelul corupţilor proprii. Şi că va încerca să îndrepte atenţia autorităţilor de resort – aşa cum prevedea, deunăzi, intuitivul ministru Igaş, spre oamenii Opoziţiei.
Situaţia de faţă este însă fierbinte. Apostu ar putea oferi cheia unor dezvăluiri explozive, legăturile sale oculte nevizându-l doar pe premier, ci şi camarila din jurul acestuia. Deja organul de anchetă încearcă să pună o surdină pe efectele posibile, prin cenzurarea unor pasaje din convorbirile telefonice interceptate. Uimitor, însă, povestea asta nu reuşeşte să-i scoată din letargia autocontemplării pe componenţii USL.
Obiectivele lor imediate sunt altele: lichidarea lui Geoană şi apoi, teoretic, suspendarea lui Băsescu. Juriştii-alpinişti ai partidului, care s-au împiedicat până acum penibil în escaladarea „Dealului Geoană” îşi propun o sarcină infinit mai complicată prin abordarea „piscului Băsescu”.
Nimeni nu învaţă, însă, nimic din lecţiile vieţii. Nici PSD-ul plus PNL. Acolo, la vârf mai ales, domneşte credinţa că
