Hoţul strigă "hoţii!" - aceste cuvinte mi-au venit în minte, citind de pe blogul lui Adrian Năstase titlul conferinţei pe care o va susţine vineri, la Bucureşti, Adrian Severin. Titlul, ţineţi-vă bine de scaune: "Istoria şi mitologia excepţionalismului corupţiei româneşti". Eminamente năucitor!

Pentru reîmprospătarea memoriei, trebuie amintit actualul status al "conferenţiarului" Adrian Severin: cercetat pentru trafic de influenţă la nivel înalt. Cazul îl ştiţi, e de un penibil ce dă stomacul peste cap: pe scurt, în martie 2011 Adrian Severin a terfelit imaginea statului român, fiind implicat într-un scandal de corupţie în Parlamentul European, după ce a acceptat mită de la un grup de lobby-işti fictivi (în fapt, jurnalişti sub acoperire aparţinând prestigioasei publicaţii "The Sunday Times"), pentru a modifica anumite aspecte din legislaţia europeană. Nu are rost să mai reamintesc tupeul greţos de care a dat dovadă Severin după ce a fost prins.

Aşadar, trei concluzii par a se desprinde din gestul lui Severin de a conferenţia pe tema corupţiei româneşti: 1) în pur stil pesedist, şmecheria lui Adrian Severin e pur şi simplu abjectă; 2) putem afirma că avem de-a face cu triumful empirismului, căci Adrian Severin pare a vorbi despre lucrurile la care se pricepe cel mai bine - în speţă, corupţia; 3) prin "simbolistica" acestei conferinţe, Adrian Severin se înscrie în circuitul ticăloşit al unei filosofii publice voluptos teoretizate şi bestial practicate de modelul politic Iliescu-Năstase, aceea care pune la rang de virtute naţională setea de jaf. "Aceste fapte de cultură politică românească nu pot fi aruncate în găleata simplelor excentricităţi, de care altminteri este şi Europa plină" - susţine pe bună dreptate editorialistul Sorin Ioniţă în EVZ.

Acum, să reflectăm puţin asupra titlului conferinţei. Să înţelegem că Adrian Severin se pr