Când a ajuns prima oară în Valea Jiului, a plâns "literlamente" pentru că totul era aproape negru şi oriunde te-ai fi uitat vedeai gunoi şi câini vagabonzi, iar aerul era irespirabil. Când a început să pună bazele unui ONG în Lupeni, s-a lovit de "bunăvoinţă" unui partener român care a fost capabil să însceneze un control al Gărzii Financiare pentru a sustrage bani. După asemenea experienţe, ce te poate convinge să rămâi şi să construieşti ceva în România?
Dana Bates are 43 de ani şi este originar din Texas. A venit prima oară în România în 1995, pentru a-şi vizita părinţii care administrau un ofelinat şi care s-au ataşat atât de mult de oamenii pe care i-au ajutat încât şi-au dorit să fie înmormântaţi aici, într-un cimitir de ţigani. S-a stabilit în Lupeni din 1999 alături de soţia sa Brandi şi au decis să-şi crească cei doi copii, Briana Jelsa (6 ani) şi Gabriel Matei (2 ani), aici.
În prezent îşi dedică cea mai mare parte a timpului popularizării acţiunilor celor 150 de cluburi Impact din România - program al Fundaţiei Noi Orizonturi pe care a reuşit să o înfiinţeze alături de soţia sa în 2000 - şi strângerii de fonduri pentru acestea. Modelul acestora a ajuns deja în Republica Moldova, Honduras şi Statele Unite, iar Dana vrea să-l exporte în cât mai multe ţări. În plus, este profesor la două colegii din Statele Unite care au cursuri despre ţara noastră şi ai căror studenţi vin la Lupeni pentru trei luni şi învaţă despre cultura şi istoria României şi despre ortodoxie.
"Am ştiut că ne vom pune vieţile în slujba acestui loc"
"Îmi amintesc prima zi în Valea Jiului, în Lupeni. Era o zi ploioasă, ceţoasă, gri ... aproape neagră şi nu-mi imaginasem niciodată toate acele blocuri comuniste. Am plâns, literalmente. Era mult mai murdar pe atunci, mai mulţi câini, mai mult gunoi, nu erau parcuri cu flori, iar aerul era mult mai poluat. Râul Ji
