Doi dansatori şi coregrafi reprezentativi în ţările lor – Răzvan Mazilu din România şi Motoko Hirayama din Japonia – au dat naştere unui proiect care, la prima vedere, nu e altceva decât o punte culturală şi umană între două zone foarte îndepărtate geografic: spectacolul extraordinar „Requiem. Nu ştii nimic despre mine”, producţie a Fundaţiei „perfoRM” susţinută financiar de JTI. Cei doi artişti, care l-au avut în echipă şi pe tânărul coregraf Vlad Merariu, invitându-l ca să-i „consilieze” la repetiţii şi pe regizorul Alexandru Dabija, au vorbit ieri la o conferinţă de presă, organizată la Teatrul Odeon, despre îngemănarea, pe această cale, a „dansului contemporan românesc şi al celui japonez”, despre limbajul comun al artei dansului.
Ideea unui asemenea spectacol aparţine lui Mazilu şi are drept scop strângerea de fonduri pentru victimele cutremurului din Japonia, de la 11 martie. El a contactat-o virtual pe Motoko Hirayama, ea acceptând provocarea. La început, a fost muzică – „Requiem” – a compozitorului britanic Karl Jenkins, pe această partitură construindu-se „două discursuri paralele”, al lui Răzvan Mazilu şi al lui Motoko Hirayama. Iar atunci când s-au întâlnit şi au început să lucreze în sală s-au „întrepătruns” artistic, iar „duetul final ne aparţine amândurora, şi conceptual, şi coregrafic”, preciza Mazilu. A rezultat „un spectacol sensibil, care vorbeşte pe muchie de cuţit despre condiţia tragică a artistului (…). Important e că ne-am dorit un spectacol care se termină în lumină”, remarca acelaşi Răzvan Mazilu. Pentru Motoko Hirayama, România este noua ei descoperire. Lucrează foarte mult la ea acasă, predă la Universitate, are diverse proiecte pe care le derulează cu multă atenţie, dar a fost tentantă de propunerea lui Mazilu şi în cele din urmă a ajuns aici şi nu regretă.
„Requiem. Nu ştii nimic despre mine” are în Bu