Steaua Germaniei pare să apună şi ea, în ciuda legendarelor exporturi şi a productivităţii muncii. Criza datoriilor suverane a atins ieri şi Germania, odată cu eşecul de la emisiunea de „bund”-uri (obligaţiuni).

Bundesbank a intervenit şi a cumpărat masiv (39%) obligaţiuni cu maturitate de zece ani. A fost interpretat ca semn că investitorii au devenit tot mai reticenţi faţă de cumpărarea datoriilor europene, chiar dacă este vorba de Germania şi de Franţa, chiar dacă ambele state au nota maximă din partea agenţiilor de rating.

Până acum, obligaţiunile germane erau un refugiu pentru investitori, ceea ce a adus costurile la care se împrumuta Berlinul la un nivel extrem de scăzut. Iar acest nivel - 1,98% - este considerat o „recompensă" prea mică pentru riscul asumat de investitori. Datoria europeană în sine este tot mai greu de „vândut", scrie „Wall Street Journal". Dobânda pentru obligaţiunile franceze pe 10 ani a crescut ieri până la 3,63%, iar pentru cele belgiene - până la 5,12.

Cum şi-a mascat Berlinul deficitul

„Europa vorbeşte acum germana", spunea, în Parlamentul german, Volker Kauder, preşedinte al grupului parlamentar CDU-CSU. Şi pieţele, şi opinia publică îi împărtăşeau opinia. Cifrele par, de departe, imbatabile: un deficit public în scădere, pe care FMI îl estimează la mai puţin de 1,7% din PIB pe 2011; datorie de 82,6% din PIB, dar în scădere per ansamblu; şomaj de 6% (faţă de 9,5%, în Franţa); o balanţă de cont curent excedentară.

Ce scrie pe hârtie nu este însă literă de lege, avertizează economiştii intervievaţi de „Le Monde". „Deficitul Germaniei este trucat în mod ruşinos!", spune Sylvain Broyer, economist la Natixis. După 2008, Berlinul a făcut o manevră legală, dar nu şi etică, pentru a evita să contorizeze în deficit zecile de miliarde de euro plătite sau oferite ca garanţie pentru a-şi salva sectorul financiar şi a-