Patlagina, recunoscuta pentru virtutile ei terapeutice din timpuri stravechi, in functie de zona geografica numita si limba oii, limba sarpelui, limba broastei sau mama ploii, creste pe marginea drumurilor, in pasuni si luminisuri, pe campie, la deal si la munte.
Nu este o planta pretentioasa si, daca ai nevoie de binefacerile ei, o gasesti si iarna, cu frunza tot verde, sub stratul gros de zapada.
De la patlagina, in scop terapeutic se folosesc frunzele, bogate in vitamina A, C si K, in mucilagii si tannin, dar si in minerale: calciu, fier, zinc, magneziu. In aceasta perioada, cand infectiile respiratorii fac zilnic noi victime, este deosebit de util sa ai in casa patlagina care poate fi folosita intern, in caz de bronsite, astm, diaree, ulcer gastroduodenal, in hipercolesterolemie, hipertensiune arteriala, tuse, reumatism, stomatite, ateroscleroza, hemoragii.
Preparatele din patlagina sunt emoliente, hemostatice, usor astringente. De asemenea, au efect antipruginos, expectorant, antidiareic, cicatrizant si depurativ.
In caz de raceala, dureri in gat si in piept, tuse, se pot bea trei - patru cani de ceai de patlagina pe zi. Peste una - doua lingurite de planta uscata si maruntita se toarna 200 ml de apa fierbinte, se acopera vasul si se lasa la infuzat cateva minute. Se strecoara, se indulceste cu miere de albine poliflora sau putin zahar si se bea cald, inghititura cu inghititura, pe parcursul a 10 - 15 minute.
In caz de dureri in gat, ceaiul nu se bea fierbinte deoarece irita si mai tare gatul si intarzie vindecarea.
Tinctura de patlagina poate fi folosita timp de doi ani de la culegerea plantei. Se umple un borcan cu frunze proaspete de patlagina, fara a le indesa, peste care se toarna alcool alimentar, tuica preparata acasa sau votca, in asa fel incat sa le acopere. Vasul, bine inchis, se l
