Dacă n-ai fost niciodată în Delta Dunării, poţi să trăieşti liniştit cu iluzia, formulată ca-n vechile reportaje, că „la vărsarea bătrînului fluviu în Marea cea Mare, îşi întinde braţele gigantice o minune a naturii, un adevărat paradis al peştilor, păsărilor şi animalelor“. Fără ocazia de a fi călcat, măcar o dată, pe „meleagurile de legendă ale comorii naturale de la capătul Europei“, în mintea oricui poate dormi, la adăpost de orice zgomot deranjant, ideea că Delta arată ca-n compunerile şcolare care vorbesc despre „perla celei mai frumoase şi bogate ţări din Europa“. Însă cine a ajuns pe acolo ştie foarte bine că, dincolo de frumuseţea canalelor, a lacurilor şi a grindurilor, descoperi mizeria aşezărilor umane, masacrul peştilor, care plutesc cu burţile în sus, graţie tehnicilor moderne de ucidere cu curent electric, măcelul păsărilor şi animalelor sălbatice, vînate cu cele mai sofisticate scule cu lunetă, şi, cu voia dumneavoastră, deloc ultima pe listă, nerespectarea oricărei legi referitoare la vreo specie protejată.

DE ACELASI AUTOR Să răcnim Crăciunul! Formidabila armă biologică Spectaculoasele abilităţi ale păsărilor de pradă "În odaie intunerec, în orchestră melodramă"Ai poftă de o bucăţoaie de sturion? Nu-i problemă. Vrei să haleşti cu lingura nişte icre negre şi să le adormi sub o peliculă fină de vodcă rusească? Se rezolvă. Poţi să bagi la maţ un borş din care nu lipseşte nici un soi prohibit, după care să te lupţi cu morunul şi cu cega, date prin mălai, odihnite în tigaie pînă cînd prind crusta aia năucitoare, şi aşejate, pe urmă, lîngă nişte mămăligi bestiale, păzite din toate părţile de mujdeiuri frecate cu ulei, apă minerală şi oţet. Dacă zici, cu nodu-n gît şi valuri de salivă curgîndu-ţi agale pe piept, că nu mînci soiuri prohibite, se rîde de tine ca de prostu’ satului sau se dau coate şi ghionturi însoţite de priviri care întreabă „ci