Aflată în plin avînt economic şi în căutarea unei noi identităţi la nivel mondial, China încearcă acum marele salt (parcă acesta era termenul?!) în schimbarea mentalităţilor. Soft power – aşa s-ar numi strategia prin care Beijing încearcă să-şi creeze o imagine externă mai atractivă. Motorul principal e diplomaţia culturală şi reţeaua de institute „Confucius“ care cuprinde astăzi 360 de centre culturale în 150 de ţări. Nu e neapărat un paradox să încerci sincronizarea cu modernitatea întorcîndu-te în trecut. Paradoxală e doar această bruscă şi neaşteptată reabilitare a filozofului pe care partidul unic l-a văzut, preţ de mai bine de jumătate de secol, ca pe un duşman reacţionar; acum cincizeci de ani, simpla pomenire sau citare putea atrage pedepse crunte, chinezii fiind îndemnaţi să evacueze din limbajul curent numele său, precum şi adjectivul derivat. Acum, confucianismul e din nou la modă – afirmă Daniel A. Bell, profesor de filozofie politică la Tsinghua University, Beijing. În volumul (apărut în 2009) China’s New Confucianism: Politics and Everyday Life for a Changing Society, profesorul analizează raporturile ideologice întreţinute de statul chinez cu gîndirea lui Confucius. „Noul confucianism“ a devenit temă de reflecţie şi pentru Isabel Hilton, jurnalistă britanică specializată în raporturile Chinei cu restul lumii. Într-un articol publicat vara trecută, ea povesteşte despre prima celebrare publică a lui Confucius de la instaurarea regimului comunist (în urmă cu peste 90 de ani).

DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILBIdeea unei morale individuale, a unor relaţii sociale bazate pe corectitudine şi încredere reciprocă era într-adevăr de neconceput pentru ideologii partidului comunist. Mao însuşi a apărut într-o fotografie publicată pe prima pagină a unui