Cică Dominique Strauss-Kahn, sătul să fie hăituit de ziariştii parizieni, s-ar fi refugiat incognito într-un sătuc din Alpii elveţieni. Şi, acolo, cum se plimba el pe-o uliţă, numai ce recunoaşte un alt personaj, ce se plimba şi el deghizat şi îngîndurat: era Silvio Berlusconi, ascuns şi el de presa romană. „Eh, dragă Silvio, chiar că nu mai înţeleg nimic – spuse DSK –, eu, care toată viaţa m-am temut de scandaluri economice, pînă la urmă am picat din cauza unei femei!“ Berlusconi l-ar fi privit aiurit şi ar fi răspuns: „Carro Domenico, nici eu nu mai pricep: toată viaţa m-am temut de scandalurile cu femei şi pînă la urmă am căzut din pricina economiei!“.
Dar nu bancuri vreau să vă spun eu aici, ci doar să vă sugerez că sîntem cam mulţi în această situaţie. De curînd, sîntem 7 miliarde pe-aici, pe-aproape, şi mulţi dintre noi nu pricepem ce ni se întîmplă. Din aceste 7 miliarde, 19% trăiesc în China, cea mai populată ţară a lumii; dar această situaţie nu va dura: în cca 25 de ani, populaţia Indiei va depăşi populaţia Chinei – care va intra într-un proces abrupt de îmbătrînire pe care actuala politică a „copilului unic“ (dacă va dăinui) îl va transforma într-un colaps garantat. Din cele 7 miliarde, 33% sînt creştini, 50,5% trăiesc în oraşe şi 50,4% sînt bărbaţi. Nici aceşti indicatori nu vor rezista: ponderea creştinilor va scădea (populaţiile de altă religie au, în medie, o natalitate mai mare), adunarea oamenilor în mega-zone urbane va continua (ceea ce va transforma aceste oraşe în bombe ecologice), iar superioritatea numerică a bărbaţilor e deja o anomalie (de-a lungul evoluţiei speciei, femelele au fost mai numeroase mereu – sau cel puţin aşa estimează savanţii); iar această anomalie se va accentua: tehnologia de identificare prenatală a sexului copilului duce la întreruperi de sarcină în multe familii din neamurile care-şi valorizează altfel băieţii de
