Victor Ponta a castigat o batalie politica la 22 noiembrie, dar nu pare sa inteleaga costurile victoriei. Chiar daca nu a fost o victorie "a la Pirus", cu siguranta va fi una pe care o va plati scump. Iar motivele nu tin, toate, de bizantinismele politicii noastre interne.
Pentru a pune, cat de cat, semnul egal intre "valoarea" intrinseca a lui Mircea Geoana si pozitia lui in haita pradatorilor politici care haladuiesc prin Romania dupa 1989, Victor Ponta si-a "tras" cam toata "munitia" din dotare. Asta si pentru ca el insusi are probleme, nu putine, la capitolul "valoare intrinseca".
Victor Ponta nu va mai putea, pentru ceva vreme, impinge in mijlocul mesei PSD potul cel mare - demisia sa urmata de congresul extraordinar - cel putin nu cat la masa respectiva se vor afla Ion Iliescu si Adrian Nastase. Acum i-a mers, pentru ca riscurile bulversarii intregului partid pentru a alege un nou presedinte, cu un an inainte de alegeri, ar fi fost mult mai mari decat cele antrenate de excluderea lui Geoana.
Ion Iliescu si Adrian Nastase au inteles bine riscurile fiecarei optiuni, dar la fel de bine au inteles si faptul ca Victor Ponta le-a fortat mana. Prin urmare, in logica unui partid a carui iesire din "negura bolsevismului" este neclara (cum si-a dat seama si Mircea Geoana, dar numai dupa ce a fost incoltit ca "deviationist"), este randul lui Victor Ponta sa "presteze" pentru cei care l-au ajutat sa castige. De exemplu, cu o tentativa de suspendare a Presedintelui Romaniei.
Cum spune o vorba de duh din Dabuleni, Mircea Geoana este un "empty shell". Similar, dar asimetric, smecherii din zona Garii de Nord a Bucurestiului l-ar putea alinta pe Victor Ponta ca fiind un "middle man": acesta preia de la patronii sai o oferta politica si, fara sa ia sau sa adauge nimic (Che Guevara nu se pune), incearca sa o vanda electoratului in a
