Direcţia Naţionalǎ Anticorupţie nu şomeazǎ, asta e clar. Loveşte sǎptǎmânal câte un locotenent local (locum tenens, luogotenente, lieu-tenant - cel care ţine locul) din partidul de guvernǎmânt.

Bineînţeles, scenariile nu lipsesc: cǎ ar fi praf în ochii raportorilor care pregǎtesc urmǎtoarea evaluare din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (de care depinde realizarea unui angajament al actualului guvern - aderarea la Spaţiul Schengen); cǎ ar fi o diversiune ce pregǎteşte nişte lovituri mortale ce urmeazǎ a viza lideri importanţi ai opoziţiei; cǎ ar fi reglǎri de conturi între diferitele grupǎri din interiorul Puterii, având drept scop poziţionarea în urmǎtoarele alegeri.

Niciunul nu are cum sǎ fie infirmat, aceasta fiind virtutea principalǎ a oricǎrei explicaţii teleologice. Dar, tocmai pentru cǎ nu poate fi infirmatǎ, valabilitatea teoriilor conspiraţioniste nici nu poate fi doveditǎ. Din acest motiv, eu prefer ca ipotezǎ, pânǎ la proba contrarie, cǎ pur şi simplu organizaţia condusǎ de domnul Daniel Morar a cǎpǎtat experienţǎ şi a devenit mai eficientǎ.

Sigur, cu amendamentul cǎ eficienţa finalǎ e mǎsuratǎ prin numǎrul condamnǎrilor definitive; în lipsa acestora, putem deocamdatǎ vorbi doar despre eficienţǎ în domeniul imaginii.

Şi totuşi, ceva nu e-n regulǎ. Cu toate aceste puneri sub acuzare ale unor şefi ai administraţiei, nu simt cǎ trǎiesc într-o ţarǎ cu mai puţinǎ corupţie. Mai degrabǎ decât sǎ cred în discursul oficialilor PDL ("nu existǎ pǎdure fǎrǎ uscǎturi"), sunt tentat sǎ-i dau dreptate domnului Bǎsescu, când zicea: "unde pui degetul, acolo dai de corupţie". Lupta DNA seamǎnǎ cu efortul de a seca un lac folosind o gǎleatǎ (nu neapǎrat gǎuritǎ). Corupţia nu este doar o sumǎ de personaje corupte, ci un sistem.

Sǎ luǎm un exemplu - cazul fostului şef al ANOFM. El a fost prins luând o plasǎ cu bani de la subordonatul