Mircea Geoană, fost ambasador în SUA, fost ministru de externe, fost președinte de partid, fost președinte al Senatului, a fost exclus aseară (marți seară - n.r.) din PSD. Cazul a ținut capul de afiș al presei românești vreo șapte-opt zile. Poate va mai dura încă vreo două-trei. Nu mai mult, probabil.
Când scriu despre acest eveniment, încerc să fiu cât se poate de obiectiv. Nu am partizanate față de persoane, deși rămân până la sfârșit un om de stânga. Am lucrat cu Mircea Geoană în diferite ipostaze, ca om din societatea civilă, ca și coleg în guvern, ca subaltern al său la partid. Am avut perioade bune și rele cu dânsul, dar nu din cauza mea, care sunt absolut același în comportament, ci din cauza poziționării sale diferite în diferite momente.
Ca om politic, cariera lui Mircea Geoană pare că se încheie pe aici. Nu e nici o dramă, în politică intri dacă vrei să intri și ieși când vor alții să ieși.
Se aude că vrea să formeze un nou partid. Poate să încerce, dar șansele lui personale de reușită sunt foarte mici. Pentru a forma un partid, îi trebuie organizatori de partid, bani și expertiză. Mircea Geoană nu poate mobiliza banii necesari (mulți, foarte mulți), nu are expertiza necesară, iar din cei șase-șapte organizatori de partid de anvergură națională existenți în România la ora actuală nu văd pe nici unul care s-ar aventura într-o asemenea întreprindere. Poate să apară unul nou, necunoscut. Greu de crezut, deși multe se pot întâmpla. Organizatorul de partid este acel om, de obicei din linia a doua sau treia, care nu apare la televizor și care este capabil să formeze 3.500 de organizații teritoriale, să selecteze și să pregătească 45.000 de candidați pentru funcția aleasă de consilier, 3.500 de candidați pentru funcțiile alese de primar și președinte de consiliu județean, peste 450 de candidați pentru funcția aleasă de parlamentar. În mai puțin d
