Un motan cu nume de sfant
Cand l-am vazut, m-a cucerit pe loc. Era mic, plin de purici, nelinistit, dar avea o privire de cer senin. S-a uitat la mine, m-a analizat, s-a gandit si m-a acceptat. Ciudat, zic, ca mie nu-mi placeau pisicile. In fine, sa incep cu inceputul: faceam scoala de soferi si tocmai incercam sa rezolv un test cand, deodata, o umbra sub picioarele mele m-a speriat. Ma uit si ce vad: un pisic se oprise sub scaunul meu. Ma uit la el, il iau in brate, se uita la mine, ma uit la el, ne placeam. Imi incolteste o idee. Stiam ca bunica mea isi doreste o pisica, asa ca am terminat testul mai repede si m-am grabit sa plec, fara sa-l mai corectez. Am rugat-o pe doamna secretara sa-mi dea pisoiul mie. In curte erau mai multi caini si deja ii rupsesera jumatate de codita, era si infometat, asa ca... mi l-a dat. Ce bucurie! Pana acasa a stat pe un umar de-al meu. Ma gandeam ce-or sa zica ai mei, or sa-l vrea? Un vecin imi spune: "Ai adus o pisica?". Raspund: "Am adus. Cred ca vom dormi amandoi afara!". Vecinul rade... eu la fel. Dar, surpriza! Toata lumea il place! E o problema: ce este, motanel sau motanica? Ce nume sa-i punem? Nu voiam nici sa aiba un nume comun, asa ca ce ne-am gandit? Sa ne uitam in calendar si sa-i dam numele sfantului din ziua aceea... Zis si facut. Sfantul din ziua aceea se numea Nichita. Uauuuu! Ce noroc! Si, uitandu-ma mai atent la pisoi, parca se potrivea: gri cu alb, ochi albastri, vesel nevoie mare... Infatisare de artist! Ca sa nu mai spun ca era nume "dublu", potrivit pentru o pisica si pentru un motanel. L-am dus la veterinar sa-l scapam de purici si sa aflam ce infiasem: o fata sau un baiat. E baiat! a zis domnul doctor si a trecut la deparazitare si la vaccin. Timpul a trecut, Nichi s-a facut mai mare, mai grasut, eu am luat permisul, ceea ce inseamna ca mi-a adus noroc si ii face fericiti pe-ai mei, pe bunici si pe
