Unul din aceşti arhitecţi este Silviu Popaescu care spune că a încercat încă din timpul facultăţii de arhitectură să studieze această nişă, iniţial gândindu-se că ar fi fost o idee bună pentru lucrarea lui de licenţă.

Însă nu a găsit lucrări de specialitate care să aprofundeze feng shui în arhitectură. Şi-a schimbat tema de licenţă, dar nu a renuţat niciodată la prima lui idee.

„Căutând elemente comune în variatele tehnici feng shui, am ajuns sa studiez arhitectura tradiţională chineză şi japoneză, unde, cu mirare, am descoperit că multe din prescripţiile feng shui constituiau reguli de teoria arhitecturii aplicate modului de a construi, un mod subtil de a educa din punct de vedere estetic şi funcţional utilizatorii locuinţelor. Elementele (obiectele) feng shui funcţionează (aduc rezultatele dorite) mai degrabă datorită investirii lor de către utilizatorul spaţiului cu valoare de talisman. În rest, regulile feng shui, ca orice reguli de teoria arhitecturii, duc la amenajarea unui spaţiu armonios", a explicat arhitectul pentru România liberă.

Practic, nu e nevoie de statuete cu mici Buddha sau elefanţi ori de broscuţa ce are cap de dragon ca să te simţi bine. Sau invers spus, o astfel de statuetă s-ar putea să nu te influenţeze deloc, doar dacă crezi cu ardoare în aşa ceva.

Viaţa noastră în noţiuni matematice

Atunci ce înseamnă arhitectura feng shui? „În feng shui există şi latura care ţine de calculul matematic al zodiei, al elementului personal şi al direcţiilor proprii (favorabile sau nu)", spune Popaescu, adăugând: „Această parte ţine de inexplicabilul teoriei, a rigurozităţii cu care aceste calcule sunt repetitive, deductibile şi mai ales în permanent echilibru.

Cercul elementelor se suprapune cu ciclul zodiilor şi cu succesiunea direcţiilor favorabile, cu pas de repetabilitate diferit, însă cu cicluri perfecte. Partea inefabilă