Scandalurile sexuale de la liceele Jean Monnet si Plugor Sandor (Sfantu Gheorghe) au scos la iveala o multime de alte fapte asemanatoare. Nu e zi in care astfel de stiri sa nu asalteze efectiv spatiul public. Mediile au descoperit ca promiscuitatea scolara face rating, televiziunile insistand, indecent si infractional, cu obiectivele camerelor pe decolteuri si chiar pe desuuri ale scolaritelor (pre)adolescente.
Se degajeaza doua tipuri paradoxale de reactii, unele de un iezuitism si o pudibonderie ipocrite care condamna cu manie libertatile prea mari ori sexualitatea debordanta a tinerelor generatii si altele de justificare, intelegere, impacare cu situatia. Din pacate, studiile specialistilor nu au cautare, iar parerile, fie si ale unor personalitati bine intentionate, nu vor face decat sa bagatelizeze un fenomen datator de mari batai de cap.
Relatii si iar relatii
Exista doua abordari: relatia vinovata profesor-discipol, ca exceptie, si relatia intre elevi, studenti, mult mai ampla, dar facuta uitata, desi alimenteaza din gros pornografia autohtona. Cu acest gen de pacate se confrunta inclusiv scolile teologice iezuite, celebre prin austeritatea regulamentelor (cf. Colegiul Canisius din Berlin, unde abuzurile erau cvasigeneralizate), iar in Romania, s-o recunoastem, nu sunt lucruri noi, atat doar ca inainte nu erau mediatizate.
Sub influenta globalizarii, a liberului acces la Net si a tabloidizarii mass-media, statistic, lucrurile au luat-o razna, dar nu vor depasi in amploare situatia din Occident. Ceea ce inspaimanta este insa slaba pregatire a societatii romanesti in abordarea situatiei precum si lipsa unei strategii educationale actualizate. Cand prin bugetul national scoala nu mai beneficiaza nici macar de 2% din PIB, nu poate fi vorba decat de subzistenta, nu de corectii sistemice.
Educatie, genetica,
