Citesc adeseori pe Internet articolele de ziar ale unor intelectuali cu voce publică importantă. Am în general grijă să nu-mi scape mouse-ul în zona de forum. Cu excepţia cîtorva intervenţii cuviincioase, locul e plin de ură măruntă, grasă, indecentă; colcăie de sudălmi şi calomnii slinoase; mişună acolo injuria, acuzaţia smintită, tonul răstit de mîrlan care, numai el ştiind cum stau lucrurile, îi luminează pe ceilalţi într-un limbaj pestilenţial. Fiecare îşi varsă găleata de mizerii spre autor, dar şi spre „interlocutori“. Nu există, la aceşti inşi, nici cea mai mică pornire să se refere la articol, să formuleze critici ori opinii într-un limbaj civilizat, semn al unei gîndiri articulate. Plătiţi ori autentici, sînt programaţi pe dejecţie.
Pe forumul multor cotidiene, există prezenţe masive ale unui asemenea limbaj de tip terorist. Terorist, căci, prin deversarea de obscenităţi şi prin exacerbarea violenţei, el nu are alt scop decît distrugerea „adversarului“. Terorist, căci nu are în vedere comunicarea cu autorul şi cu interlocutorii de pe forum, ci încearcă să-i intoxice cu murdării, să-i îmbolnăvească de dezgust, să-i determine să tacă, să părăsească spaţiul de „discuţie“. Desigur, într-un mediu cît de cît civilizat, un asemenea limbaj se autodescalifică. Dar tocmai acest mediu de civilitate e pînă la urmă duşmanul vizat. În locul lui, limbajul terorist-obscen urmăreşte să instaleze atmosfera urii, a suspiciunii, a vulgarităţii fără limite. El urmăreşte să desfiinţeze tocmai posibilitatea dialogului, să facă din terenul de discuţie un teren viran, o groapă de gunoaie.
DE ACELASI AUTOR Cererea de minune Bucate alese, instrumente de prestigiu Jocul de-a demonizarea Aerul uşor al prietenieiTehnica aceasta e veche de cînd lumea. Dar faptul că ea are acces masiv în spaţiul public cade în responsabilitatea ziarelor. Fiindcă forumul presei scrise e spa
