Anul 2011 a fost unul al violenţelor, al protestelor şi al indignărilor. A început cu Primăvara Arabă, a continuat cu Occupy Wall Street şi mai multe capitale europene. Întreaga lume are motive să fie indignată şi se manifestă ca atare. Numai în România, oboseala societăţii civile pare a fi acută. Ce ne lipseşte în cultura protestului faţă de alte ţări ale lumii? Laurenţiu Colintineanu a încercat să afle de la jurnaliştii Andrei Manolescu, Ciprian Rus şi Vlad Mixich.

Anul 2011 a fost unul al violenţelor, al protestelor şi al indignărilor. A început cu Primăvara Arabă, a continuat cu Occupy Wall Street şi mai multe capitale europene. Întreaga lume are motive să fie indignată şi se manifestă ca atare. Numai în România, oboseala societăţii civile pare a fi acută. Ce ne lipseşte în cultura protestului faţă de alte ţări ale lumii? Laurenţiu Colintineanu a încercat să afle de la jurnaliştii Andrei Manolescu, Ciprian Rus şi Vlad Mixich.

Laurenţiu Colintineanu aşteaptă reacţii şi sugestii din partea dumneavoastră pe Twitter.

Fragmente din emisiune:

Mişcarea de protest Occupy Wall Street s-a extins în lumea întreagă şi inevitabil a căpătat conotaţii naţionale, în funcţie de problemele care le sunt oamenilor aproape. Cât de eterogene ar părea aceste versiuni adaptate la specificul local, bineînţeles că au puncte comune, în special cu mişcarea antiglobalizare care le-a precedat. Şi cu pretenţia de a fi o manifestare a adevăratei democraţii. Doar că nu este aşa. Refuzul categoric de a interacţiona cu instituţii publice face din aceste mişcări doar o expresie a libertăţii de exprimare şi nimic mai mult. Din păcate, democraţia este mult mai plictisitoare. Ea necesită instituţii, partide, reguli, legi şi o sumedenie de alte activităţi cronofage, nici pe departe atât de distractive precum instalarea unui cort într-un parc. Cu toate aceste