O idee avansata de liberali imediat dupa revolutie, dar refuzata cu brutalitate de democratia iliesciana, aceea de-a se rupe coada pisicii dintr-o singura miscare, si nu pe bucatele, a functionat in sfarsit in Romania. Usor distorsionat, dar tot pe-acolo.

Dupa ce i-au luat felinei botosei si au trimis-o sa pandeasca momentul prielnic inlaturarii lui Traian Basescu din cotetul cu gaini, i-au smuls podoaba fara anestezie, insa din cauza avantului, i-au scos si ficatul. Astfel ca toxinele vor invada temeinic trupul Opozitiei, care inca nu constientizeaza ce a reusit sa infranga: propriul interes.

Sa nu cadem, insa, in greseala de a vedea in bisturiul acestei rezectii fara anestezie, in vehiculul startului spre degringolada USL, adica domnul Mircea Geoana, un soi de cavaler Jedi, pentru ca nu este. Oamenii sunt tentati sa investeasca actorii tragici cu simpatie, dar asta reprezinta o practica nationala paguboasa, care demobilizeaza instinctul de supravietuire si transforma vertebratele in parameci.

Produs esuat al scolii politice reformiste de la Cluj, care a avut superba naivitate de a crede ca romanilor, satui de combinageala, superficialitate si ipocrizie, este suficient sa le arati un vers din Cosbuc, si scriu ei restul poeziei, Mircea Geoana nu este decat o masca a lui Don Quijote, nici macar o clona. O masca facuta la Casa Pionierilor, uitata in ploaie, din care vopselele se scurg si o transforma intr-o masa diforma.

Cu o inteligenta capabila sa enunte idei valoroase, cu suficienta abilitate incat sa-si mentina legaturile castigate in vremea diplomatiei, o marfa potential utilizabila in politica damboviteana, care nici nu straluceste, nici nu e cretina de tot, ci balteste, Mircea Geoana este un actor prost si impertinent, de vreme ce isi imagineaza ca martoaga pe care s-a urcat e calul lui El Cid.

Domnul G