Un maestru român în Ninjutsu face o istorie pe scurt a acestei armate de ucigaşi, cu miturile şi adevărurile lor. Cristian Ozon luptă în secolul XXI după regulile din Japonia medievală.

Bancurile cu Ninja sunt proaste şi n-au nici pe departe umorul poantelor cu Chuck Norris. Iar filmele de la Hollywood i-au mitizat pe aceşti războinici invizibili până la înşelătorie, de dragul acţiunii, şi nu vor atinge niciodată succesul peliculelor care îl au în rolul principal pe el, pe Chuck, carismaticul bătăuş mustăcios.

Sunt mulţi, dar nu chiar mulţi, experţi Ninjutsu în lume. România are şi ea un urmaş al celebrilor luptatori Ninja. Are câţiva, mai bine zis, dar unul, şi nu oarecare, ci primul maestru autentic Ninja de pe meleagurile noastre, a stat de vorbă cu noi. Fără mască, în kimono, în propriul dojo din sectorul 4 al Bucureştiului, Shihan Cristian Ozon, maestru în Ninjutsu precum şi în alte arte marţiale, ne-a împărtăşit câteva lucruri din istoria acestor asasini profesionişti, dezbrăcând de secrete mitul tăcutului şi letalului Ninja. Nu ne-a spus vârsta. Un Ninja nu face asta niciodată.

Din dalta lui Brâncuşi

Dar până la Ninja, interesant este povestitorul, vecin cu Constantin Brâncoveanu, nu domnitorul, ci staţia de metrou din sectorul lui Piedone Primarul. Cristian Ozon spune că, după mamă, are o legătură de rudenie cu familia lui Brâncuşi. „Am un document al familiei de la 1799, reeditat în 15 decembrie 1863, în care scrie că o parte din fraţii Brâncuşeşti au venit din Gorj în sudul ţării şi s-au combinat cu familia lui Marin Dragnea Ciobanul, un moşnean cu multe oi. Bunicul meu ştie de la tatăl şi de la bunicul lui că este vorba de aceeaşi familie venită de la Hobiţa. Dar nu ştiu ce grad de rudenie este între noi".

Din gheata lui Ozon

O altă surpriză de rudenie, de data aceasta pe latura sportivă, vine din