Scrisoare deschisă către camarazii militari în rezervă, membri și simpatizanți ai UNPR

Am fost educat să trăiesc în armonie, solidaritate , să-mi iubesc aproapele şi să-mi respect adversarul. Aceste sensuri ale educaţiei, primite de-a lungul existenţei, vizează relaţiile mele cu oricare cetăţean al planetei, inclusiv cu acei români care, promovează şi apără principii şi concepţii politice diferite, referitoare la funcţionarea lumii în care trăim. Ca şi dumneavoastră îmbrăţişez unele opţiuni politice care sunt suprapuse, de fiecare dată , peste opţiunile generale ale populaţiei. O populaţie care, în această etapă a existenţei sale, „a fost aruncată peste bord” din sfera drepturilor şi libertăţilor sale legitime şi basculată în sfera supravieţuirii penibile. Arătând cu degetul spre criză, actuala putere a amplificat sărăcia celor mulţi şi a generat, multiplicat şi protejat bogăţia celor puţini. „În statul Domnului Prim Ministru - Boc”, sărăcia a fost reformată şi reâmpărţită pentru a ajunge la toţi: pensionari, muncitori, ţărani, intelectuali, revoluţionari, minori, etc. Nu au fost ocoliţi nici unii din camarazii noştri, condamnaţi la supravieţuire, în urma aplicării unui proces fraudulos de recalculare a pensiilor. În consecinţă a fost abandonat principiul „dreptului la viaţă şi libertate” şi a fost asumat principiul „scapă cine trebuie”. Din aceste considerente, actuala administraţie centrală se bucură de un grad de încredere în rândul poporului de numai 10 – 12%. Ca cetăţean, apreciez că pot utiliza toate mijloacele legale şi onorabile pentru a mă opune tuturor acţiunilor, contrare principiilor, care au consacrat relaţia statului cu cetăţenii săi şi a rupt armonia socială. În opinia mea, UNPR – Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei, a fost şi rămâne factorul politic, creat artificial şi intenţionat, pentru a destructura armonia dintre opţiunile politice