- Social - nr. 898 / 25 Noiembrie, 2011 Chiar daca va mai trece o buna bucata de vreme pana cand toate satele din Romania vor fi legate de centrele urbane prin sosele asfaltate, trebuie sa spunem ca multi dintre cei ce traiesc in aceste comunitati nici nu ar fi visat vreodata sa calce, in fata portii, pe un drum pietruit. Gambutenii mei dragi fac parte din aceasta ultima categorie si sunt tare mandri ca li s-au pietruit toate ulitele. Pana de curand nimeni nu ar fi crezut ca se poate merge si pe timp de ploaie in Grui, Sub Vii, la Cimitir sau pe Rapa, ca tot satul capata aspectul unei localitati din povestile celor ce au mai umblat prin Europa si au vazut lumea civilizata. Aerul rustic si patriarhal a ramas acelasi doar ca s-a schimbat modul de a vedea lumea, de a fi mai aproape de ceea ce in visele de bunastare mai era posibil. Sunt si carcotasi care vor spune ca prin aceste mici adaugiri satul romanesc isi va pierde farmecul si va fi pervertit la o viata ce nu i se potriveste. Poate ca asfaltul, gazul metan, apa curenta si canalizarea nu fac parte din civilizatia arhaica, dar e nevoie, ca de aer, de un acces liber si direct la toate acestea. Satul si-a pierdut fii, s-a depopulat tocmai din acest motiv, asa ca era timpul sa-i cheme "ceva sau cineva” inapoi. Atunci cand vor avea conditii civilizate de viata multi din cei care mai ratacesc prin strainataturi se vor intoarce la matca, in satul care le-a leganat copilaria. Fapta Consiliului local Bichis, de a pietrui ulitele si strazile din toate satele apartinatoare, sub directa coordonare a inimosului primar Viorel Ludusan, secondat indeaproape de viceprimarul Atila G. Ballay, va avea efect pentru multe generatii de acum inainte. Din Nandra, Bichis, Ozd sau Gambut s-au ridicat oameni de mare valoare, care oricand se vor intoarce cu bucurie, mai ales ca acum s-a "netezit” si drumul, iar glodurile de altadata sunt d