Realizatorul emisiunii „Codul lui Oreste”, de la Antena 2, şi-a început cariera în televiziune la... meteo şi face diferenţa între prezentatorii de azi şi cei de pe „vremea” lui. Oreste povesteşte cu umor un episod din copilăria sa „tumultuoasă” şi explică de ce colecţionează... pisici.
• La începuturile tale într-ale televiziunii, ai prezentat meteo. Cum îţi par prezentatorii meteo de azi faţă de cei de „pe vremea ta”?
Mai bine îmbrăcaţi, mai timizi şi destul de impersonali dar, ca să fiu sincer, nu urmăresc constant rubrica meteo şi ar fi superficial din partea mea să emit judecăţi de valoare.
• „În tinereţe” ai făcut studii de regie. Mai visezi la ziua în care vei face un film?
M-am vindecat de dorul de creaţie cinematografică văzând şi înţelegând ce probleme financiare ar trebui escaladate şi mai ales ce mafie osificată deasupra fondurilor CNC trebuie eludată ca să poţi face film. Am însă nişte idei vizuale pe care le-aş propune unui regizor consacrat. Eu cred în filmul-poveste. Recunosc, nu sunt deloc un împătimit al minimalismului sau al realismului exacerbat. Cred în dimensiunea magică a naraţiunii.
• Ai început de mic să guşti din aşa-zisele plăceri ale vieţii. La 5 ani, de exemplu, ai început să fumezi. Cum aşa?
Aveam un joc „competitiv” cu golanii din cartier. Colecţionam mucuri de ţigări, găsite pe stradă: o ţigară nouă reprezenta un general, una trei sferturi-colonel şi uite aşa până la chiştocul care era soldatul. Le puneam într-o pungă şi ne făceam o adevărată armată până le fumam pe toate. M-am lăsat la 6 ani, după ce un „pârâcios” m-a vândut părinţilor!
• Despre fiica ta spuneai undeva că se poartă cu voi, părinţii ei, ca o soacră. Îl regăseşti uneori în atitudinea ei pe adolescentul Oreste?
Nu prea. Fiica-mea este mult mai serioasă şi mai atentă decât mine.