Rubrica „Dragoste modernă“ este realizată cu ajutorul invitatelor „Weekend Adevărul“. În fiecare săptămână, vei găsi aici câte o reprezentantă a sexului frumos care a acceptat să aştearnă cu sinceritate, sub semnătură, o experienţă personală, autentică, de iubire contemporană.
Ai putea descoperi în aceste pagini chiar povestea ta, cât ar fi ea de năstruşnică. Ar putea fi, pur şi simplu, o poveste cu care să te identifici. Sau o întâmplare pe care să o citeşti cu plăcere, pentru a descoperi că dragostea modernă e asemenea celor de ieri, din vremea în care singurul motor de căutare era indexul capitolelor unei cărţi, ori chiar mai vechi. NOTĂ: ilustraţiile aparţin redacţiei.
De obicei nu mă descurc cu butoanele, fermoarele, cuptoarele cu microunde ori maşinile de spălat, dar într-o zi m-a înfrânt până şi o portieră. Nu avea vreun sistem de siguranţă demn de Pentagon, doar se afla între mine şi strada unde aş fi vrut să mă teleportez ca apoi să se deschidă pământul sub mine şi să mă înghită.
Cu fix o secundă înainte să mă zbat să deschid uşa unei maşini verzi mai bătrâne ca mine, m-aplecasem să-l pup pe obraz pe domnul simpatic ce se oferise să mă ducă până acasă.
Cum s-a întâmplat în acea fracţiune de secundă ca buzele mele să ajungă pe ale lui şi nu în pătrăţeul clar delimitat în mintea mea de pe obrazul său stâng n-am reuşit să-mi dau seama. Mă înroşisem toată, portiera refuza să se deschidă, iar eu nu-mi mai aminteam formula aia magică ce te trimite instantaneu într-un Univers paralel.
După câteva secunde stânjenitoare pentru mine, căci n-am îndrăznit să mă uit la faţa lui, am ieşit din maşină cu o mină de parcă aş fi văzut o stafie şi-am intrat în casă fără să mă uit în spate de teamă să nu mă transform în stană de piatră.
Şi totuşi, cam cine să fi fost de vină?
N-am reuşit să dorm în noaptea aia. Perna era ba prea rece, ba
