În martie 2011, Parlamentul European deschidea o anchetă oficială pentru stabilirea vinovăţiei în acuzaţiile de corupţie care se aduceau la adresa a trei parlamentari.
Ziarul britanic „The Sunday Times" realizase o investigaţie jurnalistică sub acoperire în urma căreia trei europarlamentari declarau că sunt de acord să susţină amendamente la legislaţia europeană, în schimbul primirii unor sume de bani. Unul dintre aceştia era Adrian Severin.
Noiembrie 2011. Adrian Severin este invitat de către Fundaţia Europeană „Titulescu", patronată de Adrian Năstase, să susţină „o conferinţă academică" cu următorul titlu, absolut spectaculos: „Istoria şi mitologia excepţionalismului corupţiei româneşti". Potrivit Domniei Sale, ideea acestui discurs a fost dată de reacţiile adverse ale „colegilor europarlamentari", cei care vorbesc despre România ca „o ţară a corupţiei totale". Încercând să elucideze geneza acestei concepţii, Adrian Severin a plonjat generos în filosofia, sociologia şi istoria neamului românesc.
Discursul şi evacuarea
A vorbit despre „gena corupţiei, pe care românii nu o au", despre faptul că legea nu are nicio legătură cu binele sau cu răul, a emis ipoteze de lucru de tipul „Pentru unii, tâlhăria este haiducie. Pentru alţii, haiducia este tâlhărie", ba chiar a intrat şi în teoria ortodoxismului românesc. La un moment dat, în sală a început să se audă, în surdină la început, treptat din ce în ce mai tare, fragmentul audio al negocierii dintre Adrian Severin şi reporterul britanic. Autoarea acestui act revoluţionar, o reprezentantă a unui ONG, a fost evacuată din sală şi invitată „să dea declaraţii în curte".
Ponta nu se bagă
Galben la faţă în continuare, dar liniştit, domnul Adrian Severin şi-a continuat discursul pentru încă o jumătate de oră, după care, mărinimos, a dat cuvântul pentru exact şase întrebări. „Revoluţia mor
