Cum aţi reacţiona dv. dacă fiica sau fiul în vârstă de 12-13 ani ar veni să vă întrebe ce-i aia "masturbare obsesivă"? Sau v-ar ruga să-i explicaţi "acea pornire de a-mi face mendrele cu sora mea pe o alee", care "a fost ultimul moment de dorinţă sexuală normală"? Sau ce căuta mama cuiva "în compania curvelor din spate de la Joe and Nemo"? Ori dacă ar folosi, pur şi simplu, expresii precum "mă piş pe nasul lor" sau "le dau m..."?
Probabil că bietul copil nici n-ar apuca să enumere toate cele de mai sus înainte să-i ardeţi una peste bot, aşa, ca introducere, înainte de a-l întreba inchizitorial cu cine naiba s-a înhăitat, ce reviste citeşte pe furiş sau la ce filme se uită când nu sunteţi acasă! Zic "bietul copil", pentru că acesta n-ar face decât să vă citeze dintr-o lectură recomandată la şcoală! Mai exact într-un Caiet pentru vacanţa de vară - Literatură şi scriere creativă. Curat creativă! E drept, citatele nu sunt din Caiet, ci dintr-un roman pe îndelete şi convingător prezentat acolo: "vândut în peste 30 de ţări", "tradus şi în limba română", "înainte de a scrie această carte, a scris poezii". Ce poate fi mai drăguţ decât memoriile unui şoricel? Mă rog, şobolan. Două pagini din Caietul de vacanţă dedicate cărţii: prezentarea ei şi a autorului, o pagină de fragmente, o "Carte de identitate" în care elevul trebuie să completeze rubrici de genul: "calităţi, defecte, ce îi place, ce nu îi place". Dacă un elev scrie "îi place să-şi facă mendrele cu sora lui" e corect, nu?
E ceva de neaşteptat ca un copil care intră într-o librărie (bravo lui!), văzând o carte prezentată în Caietul său de vacanţă, să şi-o dorească? E ceva anormal să-i fie cumpărată? E ceva bizar s-o citească? Va descoperi astfel citatele de mai sus.
Să ne înţelegem: "Firmin, aventurile unei vieţi subterane", de Sam Savage, e o carte care nu a fost scrisă şi nu a fost publicată (la
