URSS
Frontul extern şi intern
Deşi, la prima vedere, se poate constata că numărul operaţiunilor organizate de serviciile de spionaj sovietice (NKVD/KGB, GRU) este inferior cantităţii de asemenea acţiuni desfăşurate de CIA, preferându-se folosirea unor agenţi de marcă sau a unor reţele eficiente, nu se poate afirma că aceste agenţii au pierdut pe această zonă a "frontului secret". De fapt in cadrul KGB, funcţiona Primul directorat principal, in atribuţiile căruia intra organizarea unor operaţiuni sub acoperire peste hotare, deci pe plan extern, care a fost deosebit e activ, dar, spre deosebire de agenţiile vestice, rezultatele acestora au rămas in cea mai mare parte secrete.
Era normal ca şi URSS să acţioneze, asemenea Puterilor vestice, pentru transferul de aparatură şi specialişti germani din zona de ocupaţie sovietică, ceea ce s-a realizat prin "Operaţiunea Osoaviakhim". A fost o operaţiune strict secretă pentru a se evita protestele celorlalţi Aliaţi, condusă de însuşi unul din directorii NKVD, generalul Serov. De dimensiunile acestei operaţiuni ne putem da seama din unele cifre: până la un moment dat, 92 de garnituri de tren au transportat 10.000-15.000 de specialişti germani împreună cu familiile lor în URSS. Aceştia erau atraşi cu promisiunea unor bune condiţii de lucru şi a unui câştig substanţial care nu a fost respectată întotdeauna.
Un alt exemplu care demonstrează amploarea acestei operaţiuni şi impactul său pentru dezvoltarea tehnologiilor militare şi nu numai: întreaga bază de cercetare şi producere a rachetelor V-3 de la Nordhausen a fost transportată în URSS.
Dar domeniul în care spionajul sovietic s-a distins a fost acela al operaţiunilor de dezinformare, influenţare. Una dintre acestea a fost "Operaţiunea Infektion" destinată să răpândească zvonul după care CIA ar fi fost vinovată de răspândirea virusului HIV/AIDS