Celebra soprană, în vârstă de 46 de ani, iubeşte tehnologia, nu se teme de viitor şi-şi doreşte ca oamenii să-i poată vedea spectacolele proiectate în cinema, de oriunde din lume.

Angela Gheorghiu stă pe-o canapea somptuoasă dintr-un apartament al Hotelului Marriott. Rochia din dantelă neagră, fără umeri, lasă la vedere decolteul. Lănţişorul auriu cu medalion care coboară până spre talie se unduie, fără să zornăie. Aşa că singurul lucru care se-aude e vocea ei. Joasă şi fermă. Se află la Bucureşti pentru a-şi promova cel mai recent album, un omagiu adus sopranei Maria Callas, care include pe ediţia de lux şi accesul la un videoclip cu un duet care suprapune imagini reale cu imagini de arhivă (o înregistrare cu Maria Callas din 1963).

Luni va fi prezentă la Opera Naţională din Bucureşti, la proiecţia spectacolului „Tosca", de Giacomo Puccini, unde are rolul principal. E un spectacol montat la Covent Garden, pe care, tot graţie tehnologiei, publicul din România îl poate vedea pe-un ecran, fără să trebuiască s-ajungă la Londra. Angela Gheorghiu povesteşte că nu se teme de viitor. Pe masa din faţa ei e o ceaşcă de cafea cu lapte şi-un biscuit. Îl muşcă, iar buzele rujate într-un roz strălucitor se arcuiesc. Acordă interviuri de mai bine de cinci ore, fără să-şi fi luat vreo pauză: „Toată concentrarea mea este la ceea ce am de făcut. E la fel acum, e la fel când sunt pe scenă sau când înregistrez. Nu mă gândesc la câţi oameni mă văd, la câte camere mă înregistrează. Altfel, aş înnebuni pe loc".

Sunteţi în plină promovare a unui nou album, un omagiu adus celei mai importante soprane de secol XX. Cum aţi descoperit-o pe Maria Callas?

Prima soprană pe care am descoperit-o a fost, de fapt, Virginia Zeani. S-a întâmplat la Biblioteca Centrală de Stat, unde am ascultat primul disc. Aveam 14 ani. Maria Callas a venit mult mai târziu, eram