Europarlamentarul Adrian Severin, acuzat de fapte de corupţie, a oferit o adevărată capodoperă românească. Din calitatea sa de academician, acesta a conferenţiat despre "excepţionalismul corupţiei româneşti"

Pot să jur cu mâna pe Cartea Sfântă că lucrurile s-au întâmplat întocmai. Ştiu, este foarte puţin probabil ca evenimentele ce urmează a fi enumerate în continuare să pară reale oamenilor întregi la minte. Mai probabil, acestea ar putea părea desprinse, cel mult, din năucirile unei minţi bolnave sau cu o imaginaţie peste normă.

Şi totuşi, europarlamentarul român Adrian Severin, cel care în urmă cu nouă luni părea pierdut definitiv într-un scandal de corupţie, s-a prezentat ieri liniştit la sediul Fundaţiei Europene Titulescu. A fost întâmpinat de un tânăr, îmbrăcat într-un pachet uriaş de ţigări, asemeni mascotelor promoţionale pe care le mai vedem prin oraş. Undeva, pe burtica simpaticului personaj scria însă, într-un fericit joc de cuvinte, "Furatul ucide". Domnul Severin l-a salutat politicos şi a intrat semeţ în clădirea fundaţiei, măturând frunzele uscate de prin curte cu paltonul său lung şi negru. A urcat cele două rânduri de trepte, încurajat de licărul optimist al unui auditoriu cu o medie de vârstă destul de ridicată şi, asemeni boxeurilor, s-a retras într-o cămăruţă cu o intrare separată în marea sală de dezbateri.

După zece minute de pregătiri temeinice a ieşit galben la faţă, însă pregătit de meciul decisiv: bătălia cu istoria, cu preconcepţiile, cu regionalismul rural al românilor, cei care, după propria formulare, "consideră un om acuzat, înainte de stabilirea vinovăţiei". S-a aşezat liniştit sub privirile stupefiate ale ziariştilor prezenţi, în ochii cărora se putea citi o stare aflată la graniţa dintre deznădejde şi glumă proastă. A fost introdus ca "profesor-doctor Adrian Severin". După care s-a mai auzit un verb, ro