Piesa-aperitiv despre Mihai Sebastian cel din anii ’40-’45, neconvențională, cum îi stă bine „Majestic“-ului de la Teatrul Odeon, a fost gîndită simfonic de recunoscuții Stelian Tănase și Felix Alexa, semnatarii Misterului Sebastian, scenariu și regie. Aperitiv – pentru că e o introducere în lumea unui Sebastian recompus din frînturi imaginare de jurnal, scrise pe baza celui real, cu puțin dialog; colaje cinematografice cu Bucureștii încă nedesprinși din interbelic, imagini contrapunctice de arhivă cu Ion Antonescu, ziare de epocă, pe prima pagină – decrete antievreiești, scene de la munca obligatorie; Alhambra, afișe de teatru de la premiera Stelei fără nume cu autor fictiv, cel real neavînd drept de semnătură. Neconvențional – pentru că Beligan îl joacă pe Beligan cel-de-demult și pe cel-de-acum; Sebastian, văzut de Marius Manole, e un tînăr al zilelor noastre; Leni Caler, filtrată prin personalitatea Rodicăi Mandache așa cum o țin minte cei care-o știu din Visul unei nopți de iarnă, se apropie de maeștrii ei cu aceeași sfială și admirație candidă a eroinei lui Tudor Mușatescu; numai ficțiunea – Mona, din Steaua fără nume – vine dinspre sală, cu alură botticelliană și, în același timp, foarte modernă. Simfonic – pentru că avem de-a face cu o țesătură de motive muzicale, în care amintirea e prezent-trecut – trecut-prezent. Există o curgere de întîmplări în prim-plan cu numeroase progresii și regresii. Dar, în fundal, sînt evidente tensiunile: îndoiala, conștiința critică, aprofundarea realității dintr-o perspectivă conflictuală. Sublimul, neexprimat deschis, pătrunde atît de adînc în viața de toate zilele încît planurile devin inseparabile. Sebastian cel din Mister… este integrat societății românești, intrat în cercul vîrfurilor intelectuale din vremea sa. Dar nici Jocul de-a vacanța, nici Steaua fără nume nu-i ating adîncurile ființei. Despre adevăratul Seba