Nu tocmai frecvent dăm peste o carte scrisă de doi autori care să fie ireproşabil coerentă. Cu atât mai puţin când vine vorba despre poezie. O astfel de carte este Ţinutul Celălalt, semnată de Ruxandra Cesereanu şi Marius Conkan. Meritul este mai însemnat când este vorba despre doi poeţi aparţinând a două generaţii diferite.
Răspunzătoare de această omogenitate fără cusur o bănuiesc a fi, în mare parte, pe Ruxandra Cesereanu, care are experienţa unei alte cărţi „scrise la două mâini” (pentru a o cita pe autoare) împreună cu Andrei Codrescu, Submarinul iertat. Amplul poem, deşi ivit din corespondenţa acesteia cu poetul din Statele Unite, şi-a pierdut contururile autorilor lui. Pe de altă parte, şi contribuţia foarte tânărului Marius Conkan pare a fi, fără îndoială, însemnată. Corpul poeziei Ţinutului celălalt se înrudeşte, pe alocuri tematic, cu poemele din volumul de debut Soporia, publicat în 2009 la Editura Vinea.
Revenind la cea mai nouă carte a celor doi poeţi, Ţinutul Celălalt, direcţia de interpretare este subtil ghidată nu mai departe de coperta a patra: „Ţinutul Celălalt (The Otherland) ar putea fi pentru vremurile noastre ceea ce, odinioară, au fost Wonderland, Neverland, ţinutul lui Oz, planeta Micului Prinţ ori Narnia, lumi cu care, de altfel, ţinutul celor doi prichindei interferează.” Aşadar, ştacheta pe care, singur, şi-o ridică volumul de faţă este una foarte ridicată. Desigur, fie numai invocând argumentul călinescian, al nevoii unei limbi universale pentru validarea unei opere de amploare universală, auto-evaluarea de mai sus este puţin prea îndrăzneaţă. Dacă însă o încadrăm în spiritul poznaş- dramatic al cărţii, credibilitatea este, la final, restabilită.
Poemul-roman Ţinutul Celălalt este o extraordinară poveste. Universul infantil este explorat până în cele mai fabuloase vise, unde autorii se joacă cu un limbaj foarte diver