Cu câteva luni înainte de alegerile locale, cu prilejul sărbătorilor, fiecare primar de comună încearcă pe cât posibil să-şi împodobească localitatea. Un beculeţ în plus faţă de anul precedent, un brad mai mare, pachete mai multe cu daruri pentru copii sau pensionari, toate vor conta cu certitudine pentru un electorat greu încercat de greutăţi, mai ales în aceste vremuri.
De altfel, pentru oricare dintre personajele publice autohtone, fie locale sau de la centru, apropierea sărbătorilor de iarnă sau pascale a fost asociată întotdeauna cu un exces de bunătate, motivat sau forţat de împrejurări. Oamenii au încercat să fie mai buni, să-şi manifeste în faţa tuturor această calitate, iar unii s-au străduit să o arate mai mult decât cei din jur, într-un cuvânt, să iasă în evidenţă. Chiar dacă sunt excepţii care în accepţiunea generală ar trebui să întărească regula, în acest context, cazurile în care nu se doreşte obţinerea unui rezultat, fie mai apropiat, fie mai depărtat, sunt mult prea rare.
Toată lumea îşi doreşte ceva, fie că sunt voturi, bani - direct sau indirect -, recunoaştere publică. Orice ar fi, fiecare face un gest cu un scop anume: un alt mandat, un nou post, un post mai bun sau cine ştie ce alte beneficii. Cert este că fiecare doreşte ceva... altceva, orice. Sau nimic. Excepţiile sunt unii dintre primarii din judeţ care nu par a mai fi interesaţi de încă un mandat în fruntea urbei. Sau cel puţin acestea sunt declaraţiilor lor la acest moment. Mai mult, tocmai pentru că nu pare a-i mai interesa, nu fac nimic de sărbători sau cel puţin nimic fastuos. Nici beculeţe electorale, nici pachete. Nu doresc recunoaştere publică mai mult decât o au deja pentru activitatea lor din cursul anului şi nu ca urmare a voturilor obţinute la ultimul sau ultimele mandate. Pachetele şi beculeţele de sărbători le pun doar dacă le au şi doar pentru că devin mai sensi
