În Egipt pare că toată lumea se bate cu toată lumea, protestatarii cu autoritățile, creștinii cu musulmanii etc. Prognozata democrație egipteană se lasă așteptată, persecutarea creştinilor din Egipt nu a dispărut, ci se amplifică liber după căderea regimului Mubarak. În cazul recentelor ciocniri dintre copţi şi musulmani armata a reacţionat cu o violenţă extremă, iar reacţia televiziunii naţionale aminteşte de mineriada din Bucureşti.

Articol din ediţia nr. 25 a FP România, din 14 noiembrie la toate chioşcurile. Violenţele extreme din noaptea de duminică, 9 octombrie 2011, s-au încheiat cu 25 de morţi şi peste 300 de răniţi, marea majoritate creştini egipteni. Creştinii din Cairo şi din întregul Egipt sunt şocaţi, îndureraţi şi furioşi. A fost cea mai mare pierdere de vieţi omeneşti de după evenimentele similare din ianuarie-februarie 2011. În acea noapte de duminică armata a tras în demonstranţi şi a trecut cu tancurile peste trupuri. Imaginile din spitalul din Cairo unde au fost transportaţi morţii şi răniţii erau terifiante. Mulţi dintre cei omorâţi erau de nerecunoscut. Cum a fost posibil?

Pentru orice egiptean sau chiar străin care a petrecut mai mult de o simplă vacanţă în Egipt, starea de tensiune dintre creştini şi musulmani este o realitate. Putea fi simţită şi înainte de înlăturarea preşedintelui Mubarak, în februarie, dar a devenit cu atât mai evidentă după.

Tensiuni vechi

Statisticile oficiale vorbesc despre opt milioane de creştini copţi în Egipt, adică 10% din populaţie. Surse mai puţin oficiale vorbesc de 10-12 milioane. Oricum, este cea mai mare comunitate creştină din Orientul Mijlociu. Cunoscuţi şi sub denumirea de copţi, sunt urmaşii vechii populaţii egiptene. Strămoşii lor sunt practic cei care au construit piramidele şi templele faraonice. Populaţia musulmană a Egiptului este urmaşa cuceritorilor arabi din secolul VII. Aşa