După ce, de foarte puțin timp, Pavel Chihaia și-a publicat Opera omnia în zece volume, o carte nouă iese la iveală de sub pana istoricului aproape nonagenar. De astă dată, cel care scrie nu este nici prozatorul, nici istoricul, ci, mai curînd, memorialistul. Aflat pe un pisc al propriei vieți, autorul privește nostalgic și neconsolat în urmă, la anii tinereții, evocînd mlădițele artistice ale anilor de studii și ale primilor pași în societate, cînd România se preschimba ca peste noapte, într-o temniță întunecată. Despre prietenii artiști și înfăptuirile lor (Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2011, 200 p.) scoate din uitare nume cunoscute, altele necunoscute, precum și o serie de lucrări de grafică în posesia cărora Pavel Chihaia pare că se află, chiar dacă viața l-a dus departe de ținutul constănțean unde s-a născut sau de Bucureștiul tinereții și al maturității lui artistice și savante. Carte interesînd, în principiu, prin portretele literare pe care le oferă, prin figurile plasticienilor evocați și prin ilustrația abundentă și valoroasă, noua apariție din palmaresul neobositului polihistor evocă, de fapt, un timp al preschimbării plăpîndei redemocratizări și liberalizări de după capitularea Germaniei și încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial în dictatură de extremă stîngă, înfeudată profund Kremlinului și lui Stalin. Poate și datorită contrastului între evocările chipurilor solare răsărite din trecut și anotimpul auster și sumbru în care se petreceau evoluțiile avute în vedere, acest poem de elevație sufletească pe care Pavel Chihaia îl construiește urmînd, parcă, o estetică a clasicității greco-latine (portretistica plutarhiană sau tratatele antice despre virtuți), încă din primele rînduri cei patru prieteni de suflet apar precum clasicul patrulater mușchetăresc: „Din bunii mei prieteni, ale căror desene le reproduc …, trei mi-au fost colegi în clasa a VII